Acum cateva zile am terminat de citit cartea "Diavolul se imbraca de la Prada" de Lauren Weisberger si vreau sa va spun ca este o carte cu adevarat buna, genul de carte care, desi sincera sa fiu nu as fi crezut, m-a captivat instantaneu si zilele trecute am citet-o in tot timpul liber pe care l-am putut gasi (adica al naibii de putin), in majoritatea datilor pe fuga, dar totusi foarte fascinata de carte. Mda, o carte pentru femei, chiar daca discriminez spunand ca barbatii nu pot citi carti ca aceasta, foarte bune, dar un barbat nu ar putea intelege lucrurile prezentate intr-un mod de loc dramatic, ci cu un umor extraordinar de fermecator - iubirea femeilor pentru haine si pantofi, nevoia de afectiune, de a ne plange, atasamentul matern fata de cea mai buna prietena, nevoia disperata de a fi intelese, dorinta de a fi atat de puternice incat sa putem obtine orice si oricand, lupta interminabila si consumatoare pentru materializarea visurilor noastre si, in cazurile particulare precum cel al personajului principal (si din perspeciva careia este scrisa cartea), Andrea Sachs, nevoia coplesitoare, enorma, de a scrie, oricand, oricum, pentru mai nimic sau poate chiar nimic, doar pentru a face acea minune pe care o iubesti - sa scrii....
Andrea Sachs, eroina creata de Lauren Weisberger, este un personaj foarte interesant. Desi initial pare o persoana mai mult decat insignifianta, este o fata foarte draguta, capabila de sentimente, care lupta pentru visul ei de a putea scrie trecand printr-un an terifiant de greu in care este nevoita sa suporte chinurile carora este supusa de sefa ei, de unde si chestia cu diavolul din titlul romanului. Sunt frumoase toate aspectele vietii Andrei - iubirea sa trecuta cu vederea si totusi profunda, prietenia nespus de frumoasa, flirtul, munca extenuanta si exasperanta, stralucirea lumii de V.I.P in care este introdusa mai mult cu forta, umorul negru care este cu adevarat de apreciat, puterea cu care lupta pentru a obtine tot ce isi doreste, "American Pie"-ul de la sfarsitul venit al naibii de neasteptat de repede pe cea de-a cincizeci si cincea pagina a cartii...
Va las aici si cateva citate din "Diavolul se imbraca de la Prada" ca sa vedeti la ce ma refer:
- "Eram acum o femeie bogata - imi puteam permite sa scriu pe mai nimic; orice, numai sa am ceva de publicat." (pag. 547)
- "De ce naiba stateam acolo sa ma las chinuita si umilita si abuzata verbal de diavolita asta lipsita de bucuria vietii? Si, cine stie, poate ca tot asa aveam si eu sa vin la un asemenea eveniment, insotita doar de o asistenta care ma uraste de moarte si inconjurata de o armata de oameni care se prefac ca ma plac doar pentru ca erau obligati sa o faca," (pag 523)
- "-Desi nu credeam ca lucrurile se pot imbunatati in seara asta pentru mine, ea ma chemase, evident, pentru a ma prezenta prietenilor sai celebri.
- Da, Miranda?am ciripit eu cu cel mai recunoscator ton, multumesc-ca-m-ai-adus-in-locul-asta-nemaipomenit.
Ea nici macar nu s-a uitat in directia mea.
- Adu-mi un pahar de San Pellegrino si pe urma ai grija ca soferul sa fie la scara. Sunt gata de plecare acum.
Cele doua femei si barbatul care stateau langa ea au chicotit si am simtit cum ma inrosesc toata." (pag. 497-498)
- "Cum sa pledez, sa tip, sa conving, sa exercit presiuni, sa influentez sau sa cuceresc pe oricine, de la emigrantul care-si aducea hrana la pachet pana la editorul vreunei publicatii de prim rang ca sa obtin exact ceea ce vroiam, atunci cand o vroiam; si, fireste, cum sa execut orice sarcina in mai putin de o ora, dat fiind ca expresii de genul nu prea stiu cum sau imposibil nu puteau fi rostite." (pag 500)
- "-Buna, iubitule, am soptit si am simtit ca deja mi-e dor de el, dar fericita sa-i vorbesc macar la telefon, fara a fi nevoita sa discutam fata in fata toate probremele noastre." (pag. 443).
Cititi-o si voi, este cu adevarat foarte frumoasa si merita!
Kisses,
Monica
