V-am vorbit in repetate randuri despre iubire, despre sentimente pe care le-am trait sau la care doar am visat. V-am scris cu tristete, cu fericire, cu dor, cu regret, cu entuziasm. Astazi insa am apasat cu incredere "New Post", simtind pentru prima oara ca vreau sa impartasesc cu voi o intamplare atat de frumoasa si fericita.Cu bune si cu rele, iubesc de mai mult de doi ani un barbat minunat. Il iubesc mai mult decat eu insumi concep, mai mult decat inteleg, mai mult decat este posibil. Am trecut prin momente dificile, in care am fost atat de aproape sa ne uram, in care ne-am distantat .atat de mult incat legaturile noastre aproape s-au rupt, dar, invatand sa ne iertam si sa fim recunoscatori, ne-am gasit calea inapoi unul catre celalalt si tocmai flacara aceasta care s-a aprins din nou, mai puternica si mai frumoasa ca niciodata, este motivul uimirii si fericirii mele.
Este un sentiment nou si deosebit, caci nu imi mai amintesc cand mi-am dorit atat de mult sa scriu, sa vorbesc, sa tip lumii intregi ca iubesc.
Saptamana aceasta am descoperit ca o parte din mine, acea parte pe care o credeam moarta, inca exista. Este acea parte din mine care nu se indoieste, care nu se intreaba "Ma iubeste, ma vrea si ma doreste atat de mult cat spune?", ci doar se bucura de iubire, daruindu-se cu totul, fara teama ca va fi ranita. Am fost fericita. Am simtit acea pace interioara, ca si cum acele momente nu urmau sa se termine niciodata si nimic rau nu se mai putea intampla. Am stat in bratele lui, cu ochii usor inlacrimati de fericire, si am simtit ca asta era de ajuns.
Am descoperit cat de mult eu insami pot iubi si cat de mult poate iubi un barbat si cred, in sfarsit, ca sunt iubita.
Pe cat de periculos este acest sentiment, de a simti ca el este tot ce am, pentru ca, daca el ar pleca, mi-ar putea pustii sufletul, pe atat este de frumos. Tot ce-mi doresc este sa fim mereu impreuna si sa fiu mereu atat de sigura ca acum ca, intr-un fel sau altul, vom reusi sa trecem peste tot, impreuna, pentru ca acum simt ca lumea este a noastra, la fel cum inima mea este a lui.
Si cel mai important lucru pe care-l simt acum este ca-l voi iubi pentru totdeauna. Poate e cliseic, poate ati mai auzit asta de mai multe ori, chiar si de la mine, dar simt ca este real.
In general, am evitat astfel de postari, din teama ca apoi, daca lucrurile se vor schimba, va parea penibil ca am simtit si vorbit despre asa ceva, dar acum am incredere in noi, in iubirea mea si in postarea asta.
Kisses,
Monica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu