Cu ce ramanem?

Putine intalniri in viata pot fi puse sub semnul providentei. Putini oameni din cei cu ale caror cai se intalnesc ale noastre pot fi considerati speciali, aducand un plus vietii noastre intr-un fel sau altul. Am norocul de a fi cunoscut doua astfel de persoane, a caror participare la fericirea si cresterea mea interioara este constanta - genul de persoane fara de care este greu sa-ti imaginezi o continuitate. Ceva in mine ar muri fara ei, si anume iubitul meu, care este, la momentul potrivit, tot ce am nevoie: iubit, prieten, frate, amant, protector, si Andreea Papp, care, in cele mai grele momente, imi da putere.
Astazi am avut fericirea de a mai cunoaste o astfel de persoana, care a schimbat ceva in mine. Nu este o persoana atat de apropiata, dimpotriva, insa unicitatea ei este de necontestat. Este una din maicutele de la Biserica Catolica unde merg eu. Langa ea te simti linistit, caci ea este atat de calma si de fericita, de impacata cu viata, incat este contagios. Are un zambet vag, sincer, tot timpul, ca si cum a gasit tot ce era mai frumos in viata si deja nimic nu o mai poate atinge si nu ma indoiesc ca asa e.
Azi mi-a dat unn exemplu care mi-a dat de gandit. Mi-a povestit ca Imparatul Constantin cel Mare a spus ca isi dorea sa fie inmormantat cu mana dreapta afara din sicriu. Intrebat de ce, a raspuns "Pentru ca toti oamenii care ma vor vedea sa vada ca, desi am fost imparat peste cel mai mare si mai bogat imperiu din lume, totusi plec din aceasta lume cu mana goala, fara sa iau nimic cu mine."
Mi s-a parut foarte frumos, foarte surprinzator, foarte profund...si m-a facut sa ma intreb cu ce ramanem de fapt din viata. Daca trupul nostru nu-si poate pastra frumusetea, tineretea, voluptatea, daca nu putem pastra oamenii pe care-i iubim, daca nu putem pastra lucrurile materiale pentru care am muncit sau pe care le-am primit, care ne amintesc de ceva sau cu care ne-am inconjurat pentru a nu mai fi singuri, sufletul nostru sigur pastreaza ceva.
Si am ajuns la concluzia ca eu raman cu faptul ca am o pisica foarte draguta, ca iubesc fiecare zi cu soare , indiferent daca in adancul meu sunt foarte trista, ca am putini prieteni, dar adevarati, ca pot zambi din toata inima ori de cate ori am ocazia, ca am o surioara care nu inceteaza sa ma faca sa rad, ca exista trandafiri albi, ca sunt sanatoasa, ca iubesc din tot sufletul meu un barbat care ma face fericita, ca am cunoscut fericirea, credinta neclintita, dragostea adevarata, oragasmul, ca rad ori de cate ori pot, ca dansez pe melodiile mele preferate, atunci cand nu ma vede nimeni, ca fac karaoke atunci cand sunt doar parintii mei acasa, ca le-am descoperit pe Lykke Li, Florence Welch si Birdy, ca am citit "Cadoul" de Cecelia Ahern, "Prima iubire" de Francine Prose, "Mandrie si prejudecata" de Jane Austen si "Jane Eyre" de Charlotte Bronte, ca am vazut "Love and other drugs", "Before sunrise", "Before sunset" si "Factory girl", ca m-am indragostit de Christa Päffgen (Nico) si Edie Sedgwick, ca am mancat impreuna cu iubitul meu, ca am stat in pat cu el si ne-am uitat la filme, ca l-am tinut de mana in timp ce mergeam pe strada, ca am zambit la mesajele frumoase pe care mi le-a trimis, ca am primit cadouri minunate de la el, ca l-am sarutat si acelea erau cele mai frumoase momente, ca scriu cu pasiune si de fiecare data cand o fac ma aflu intr-o lume a mea,unde ma simt acasa.
Si sunt inca multe lucruri pe care vreau sa le pastrez in sufletul meu, frumos sigilate in amintiri, lucruri pe care vreau sa le fac, locuri pe care vreau sa le vad...