Last Kiss

O melodie frumoasa si trista, cu niste versuri superbe:

A little gift

Stiti ce m-am gandit azi? Sa scriu! Da, evident, as muri daca nu as scrie o zi (si, sincer, vorbesc la modul cel mai serios), doar ca azi, gandindu-ma la unele chestii - am ciudatul obicei de a ma gandi in timp ce sunt la scoala la lucrurile pe care le scriu cand ajung acasa sau, ca in cazut de fata, la acelasi lucru pe care vreau sa-l scriu, dar din perspectiva unui alt personaj - si, dat fiind ca nu voi scrie nicaieri altundeva asta, v-o scriu voua :) :

"Iar eu...eu sunt atat de putin fata de cat mi-as dori sa fiu, in timp ce ea sclipeste tot timpul. Nu sunt suficient de bun pentru ea si asta ma doare ca naiba si durerea rade de mine si, de altfel, este indreptatita sa o faca. Sunt patetic. Iubesc femeia, zeita care apartine altcuiva, dar ce pot face? Iubirea nu poate fi codamnata, ea pur si simplu...apare. Nu poate fi judecata pentru ca exista sau tocmai pentru ca nu e, nu poate fi acuzata pentru ca devine prea importanta atunci cand este absenta sau pentru ca este neimplinita. este doar iubire, in forma cea mai pura, si ma distruge pe interior mai mult decat orice si totusi imi place. Nu pot sa neg ca, oricat de multa drama ar fi in asta, sunt dependent de a iubi cea mai frumoasa femeie - ea, atat de perfecta, capabila de atatea emotii pe care stiu ca, oricat voi cauta, nu le voi gasi in alta femeie, avand atata putere si atata maturitate chiar si acum, cand este distrusa, incat ma uimeste si pe mine. Da, iubirea este cea mai ciudata forma de masochism, felul in care iti place sa iti fie stoarsa orice bucatica de umanitate doar pentru a simti cea mai frumoasa emotie e un lucru nebunesc. Cred ca de-asta ii invidiez atat de mult pe nebunii cu acte in regula, luptandu-se prin sanatorii cu halucinatii sau atacuri de panica sau intentii sinucigase sau cine stie ce altceva. Eu sunt bolnav de iubire...bolnav dupa zana mea minunata...Si ea nu este a mea. Si nu pot sa o condamn, nu sunt atat de parsiv si lipsitde realitate, nu e vina mea sau a ei sau a altcuiva ca ea l-a ales pe el si nu pe mine. Nu pot sa o condamn, pot doar sa o admir pentru felul intens, de nestavilit, care o mistuie si o taraste facand-o sa uite de ea insasi, dar niciodata de el, in care-l iubeste. Nu am vazut atat de multa iubire in nicio alta femeie si nu pot decat sa visz la ea, stiind totusi ca nu o voi avea niciodata. Nu sunt atat de parsiv incat sa i-o cer, sa incerc sa i-o castig. Doar profit de prezenta ei atat cat pot, desi stiu ca nu sunt nimic mai mult decat un frate pentru ea, poate un panaceu, poate un simplu ajutor, odata ce principalul ei motiv de a sta pe langa mine este tot din daruire pentru el, mai mult decat pentru ca se simte singura - in fond, s-a izolat atat de mult timp de civilizatie, traindu-si durerea ce o demola, doar pentru ca el i-a fost luat, incat m-a terifiat autocontrolul sau, desavarsirea cu care traieste prin el. Doar eu sunt lupul cel rau care incearca sa o faca sa uite un pic de el, atata timp cat el nu mai e aici."

Nu este o dorinta intruchipata, sa fie clar. E doar o idee, un mod de a intelege sentimentele cuiva despre care scriu din perspectiva altcuiva, iar cuvintele mi-au venit in minte parca prin ora de germana.

U like it?

Kisses,

Monica

To know what you want

Stiti, eu niciodata nu am putut trece peste a fi respinsa, peste o posibila despartire, pur si simplu nu am putut sa accept, sa renunt. Bineinteles, ma refer la o singura persoana, trecutul e...trecut, sunt si persoane care nu merita nici macar sa-ti bati capul cu ele.

In schimb, observ ca Ashley Greene, pe care intotdeauna am admirat-o (ea este motivul pentru care am vrut sa vad cum este Twilight - mda, recunosc, am avut si o perioada in care eram inamicul #1 -, deci va trebui sa-i multumesc candva pentru cat mi-a schimbat viata), nu este asa, ci din contra, poate trece repede peste atasamente, ceea ce nu pot sa inteleg cu totul. Ieri am citit ca ea s-a despartit de Joe Jonas si efectiv am umplut casa de al meu "nu pot sa cred!!!". Cred ca nu a fost vreodata un cuplu pe care sa-l admir mai mult, in ciuda aversiunii mele pentru Jonas Brothers.

Dincolo de dezamagirea evidenta, Ashley este admirabila pentru felul in care poate trece peste lucruri. Bineinteles, nu vreau sub nicio forma sa-i urmez exemplul, imi ador modul incurabil de a ma atasa. Doar imi place felul in care ea stie perfect ce vrea,dovedind ca nimic nu o opreste, ca este complet independenta, ca ea nu se limiteaza la un lucru, ca Joe nu este nici primul si, clar, nici ultimul. Mai exect, ma refer la faptul ca a fost vazuta imediat dupa despartire cu Jared Folowill si bravo ei!

Fara nicio legatura, aveti mai jos o melodie de pe cel mai nou album al lui Britney Spears, "Femme Fatale", care dupa parerea mea este poate cel mai reusit de pana acum. Cel mai mul, imi place melodia "Hold it against me", pe care cu siguranta o stiti si care ma innebuneste cu acea parte "If I said I want your body, would you hold it against me?". Melodia de aici este cea de pe locul dou in preferintele mele de pe acest album si, de altfel, ultima de pe el, "Criminal". "He is a killer just for fun-fun-fun-fun" suna demential. Dupa asta, dar fara sa o fi downloadat, imi place "Gasoline", la fel de nebuneasca si care ma duce cu gandul la un anume barbat dezbracat si masini, motocicle, ulei de motor scurgandu-se pe pieptul lui...Scuzati imaginatia ce zboara, e din cauza lui "Gasoline".

A fatal kiss,

Monica

Leapsa 2

Un ceva: un sarut umed si inocent, de la cel care-mi lipseste (come on, nu cer prea mult :) )

O melodie: The Band Perry - "If I die young"

Un film pe care vreau sa il vad: "Water for elephants" (cu Robert Pattinson)

Ma uit la: postarea pe care o scriu :))

Vreau sa ma uit la: chipul celui pe care-l iubesc...

O formatie: Nine Inch Nails

Un citat: "Acum stii. Nimeni nu a iubit vreodata pe cineva mai mult decat te-am iubit eu pe tine" (Stephenie Meyer)

Imi doresc: Sa pot fi iertata

Un cuvant care ma face sa vreau sa-l pronunt de nenumarate ori:perfect

Daca as putea schimba cuoloarea ceruli: as schimba-o in mov, evident

As dori: sa pot da timpul inapoi si sa nu mai gresesc

Sau sa: repar asta cumva acum.

Fashion is our passion

Azi vreau sa va arat cateva lucruri care mi-au placut mult pe site-urile de moda ale unor fashioniste, mai exact al lui Andy ("Style Scrapbook" - http://www.stylescrapbook.com/), al Chiarei ("The Blonde Salad" - http://www.theblondesalad.com/) , al lui Emilie ("My Little Fashion Diary - http://www.mylittlefashiondiary.net/) si al lui Hanh ("Life in Travel" - http://life-in-travel.blogspot.com/). Sper sa va placa la fel de mult ca si mie :).

A little purple kiss,

Monica

Louboutin...our love...

Pentru cei care au trait sub pamant sau asa ceva si n-au auzit de Louboutin, Christian Louboutin este un designer de pantofi - dupa parerea mea, cel mai talentat -, creatiile sale fiind recunoscute dupa talpa vopsita in rosu (prima oara in 1992), care este semnatura lui specifica, astfel incat pantofii lui sa fie unici si inconfundabili. Adica, wtf, cum sa vezi la o prezentare de moda, la Oscar, la Fashion Week sau orice alt eveniment din sfera asta pantofi cu talpa rosie, sa-i admiri si sa te intrebi cine i-a creat? E evident :). La fel cum, cred eu, si Manolo Blahnik este aproape la fel de usor de recunoscut, chiar si fara genul asta de emblema, ci doar pentru faptul ca-ti amintesc de Anna Wintour (tot pentru cei care au locuinte subterane: Anna Wintour este editorul Vogue USA), iar pantofii ei nu pot fi confundati, fiindu-le atat de fidela. De altfel, mai fidela decat sotului ei :). Fara suparare. Mda, sunt una dintre cei care o divinizeaza pe Anna. Fara suparare.

Revenind la Louboutin, sunt tot ceea ce incape in cuvantul "eleganta". Nu-mi pot imagina ceva care sa-ti dea mai multa atitudine si feminitate decat pantofii astia. Sunt la fel ca rujul rosu, facandu-te sa te simti femeie si dandu-ti incredere in tine si frumusetea ta. Imi amintesc cadesignerul spunea ca "sunt mai buni decat un face lift".

De curand, Christian Louboutin si-a numit o pereche de pantofi (si inca unii foarte frumosi de altfel) "Blake", dupa numele actritei Blake Lively, cea care o interpreteaza pe Serena Van Der Woodsen in serialul "Gossip Girl". Asta a fost adorabil, iar pantofi...absolut superbi.

De asemenea, Jennifer Lopez are o melodie numita "Louboutin", care este foarte frumoasa si pe care, marturiesesc, am avut-o destul de multe zile pe repeat :">.

Singura scapare a designerului este site-ul, care cam lasa de dorit, fiind un pic cam penibil - si nu ma refer la pantofii de acolo (pentru care destul de multe fete ar ucide), ci la modul de prezentare. Dar odata ce iubim atat de mult creatiile acestuia, ii iertam acest lucru minor, nu-i asa?

Wet Kisses,

Monica