Daca privesc acum anul care a trecut...

In sfarsit, ultima poastare de pe anul asta. Se cuvine sa o dedic anului care tocmai se termina, ca o imbratisare de ramas bun.
Of, a fost un an trist. Imi voi aminti de el ca de o pata neagra in trecutul meu, reprezentand tot ce nu-mi doresc sa mai fiu vreodata. Mi-as dori sa spun ca a fost un an bun, pentru ca, acum, la sfarsitul anului, mi-am gasit linistea, iubirea, menirea, dar, per total, am suferit mai mult decat oricand. Nici in cele mai oribile zile din anii trecuti nu m-am rugat lui Dumnezeu sa mor si nu am spus, cu lacrimi siroindu-mi pe obraz, ca iubirea e o minciuna si ca oamenii sunt niste fiinte dezgustatoare. Da, urat din partea mea.
Totusi, lucrurile au trecut repede. Cu toate ca am darul de a eticheta rapid lucrurile cu "pentru totdeauna" sau "niciodata", anul si tot ce a fost mai rau a trecut mai repede decat as fi crezut si toate aceste experiente m-au ambitionat, m-au maturizat, m-au crescut interior, m-au transformat in ceva mai frumos, ceva de care pot sa spun ca sunt mandra.
In ciuda faptului ca am crezut initial ca imi incepusem anul foarte frumos, pe la sfarsitul lui ianuarie, anul si-a aratat adevarata lui fata si nu pot sa spun ca n-a fost vina mea.
A fost un an agitat. A fost ca o lupta continuua cu mine. Am luptat cu lenea, vaicareala, delasarea, infidelitatea, teama...orice am considerat ca a fost rau la mine. Am luptat cu somnul, pentru ca mereu imi pierdeam timpul toata ziua si ramanea sa fac ceea ce aveam de facut dupa miezul noptii. Am luptat cu gandirea mea pesimista care imi soptea la fiecare pas pe care-l faceam "n-o sa reusesti, n-o sa reusesti, n-o sa reusesti". Am luptat cu dorinta de a renunta la tot si la toate.
Insa nu pot sa ma plang. Am facut de asemenea cele mai minunate lucruri anul asta:

1. Am invatat sa iubesc in adevaratul sens al cuvantului. Am invatat ca iubirea se construieste, nu se gaseste, si am construit propria mea relatie frumoasa si implinita. Am simtit cele mai frumoase lucruri, am trait cele mai frumoase momente.
2. Am cunoscut-o pe Andreea Papp. Cred ca aceasta a fost marea schimbare din viata mea, care mi-a rasturnat viziunea asupra vietii si mi-a dat un impuls sa dau tot ce-i mai bun din mine. Andreea Papp este o femeie extraordinara, incredibil de motivanta. Nu cred ca cineva, vreodata, in afara de iubitul meu, mi-a dat atat de multa putere.
3. Am dezvoltat o relatie de prietenie foarte frumoasa. Anul asta m-am apropiat foarte mult de Andreea Burtoi, care este tot ce mi-am dorit de la o BFF - calda, dulce, intelegatoare...
4. Mi-am descoperit vocatia. Tot datorita Andreei Papp, am descoperit ca vocatia mea este sa scriu. Ea m-a invatat sa-mi permit sa visez, sa caut in mine raspunsurile intrebarilor mele, iar sufletul meu imi spune sa scriu. Andreea Papp mi-a dat si acea motivatie de a si face ceva efectiv pentru visul meu, pentru ca am o inclinatie spre a lenevi.
5. Am citit cele mai frumoase carti. De la "Tipatul lenesului", "Jurnalul Perlei Orientului" si "Panza de paianjen" pana la "Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus", "Prima iubire" si "Regina gafelor la New York".
6. Am descoperit cele mai frumoase seriale. Cel mai important, am vazut toaaaaate episoadele de pana acum din "Grey's Anatomy", in acelasi timp cu iubitul meu. Asa cum spunea si el despre sine, m-a facut sa vreau sa fiu o persoana mai buna. Nu cred ca am plans la vreun film/serial asa cum am plans la "Grey's Anatomy" pentru ca nicio poveste nu m-a atins asa cum el a facut-o. De asemenea, la inceputul anului, am vazut "Gossip Girl", nu tocmai din cele mai frumoase motive. Acum am reinceput de la primul sezon, simtind ca voi intelege lucrurile mai bine, ca voi simti mai mult si am avut dreptate. Si, bineinteles, am vazut "Prison Break". Nu cred ca ceva m-a facut sa tremur de emotie si suspans precum a facut-o "Prison Break". Poate doar momentele cand imi asteptam iubitul in gara...
7. Am fost fericita. Da, in pofida tuturor lucrurilor intamplate, am fost foarte fericita. Acum sunt fericita. M-am gasit pe mine, am descoperit ce vreau sa fac, am aflat cum se simte iubirea. Si, cel mai bun lucru, n-a trebuit sa strabat lumea, asa cum a facut eroina din "Eat, Pray, Love", pentru a obtine toate aceste lucruri.

As vrea sa le multumesc tuturor persoanelor care mi-au facut anul acesta mai frumos: in primul rand barbatului pe care-l iubesc, apoi Andreei Papp si colaboratorului ei, Pera Novacovici, Andreei Burtoi pentru ca mi-a oferit imbratisari calde, m-a sustinut in cele mai grele momente, m-a facut sa rad pana cand m-a durut burta si pentru multe alte lucruri de care, din pacate, nu mai imi amintesc acum, mamei mele si poate si altor oameni, care nu au avut acelasi impact asupra mea, dar care au contribuit intr-un fel sau altul la fericirea mea.

Imi doresc ca in 2012 sa fiu mai buna, mai puternica, mai putin singura, sa calatoresc mai mult. In rest, ar fi perfect sa fiu inconjurata de oameni la fel de minunati, sa cred in aceleasi lucruri, sa am tot atatea realizari, sa fiu iubita si sa iubesc la fel de mult. Poate sa muncesc mai mult, sa uit mai rar si pentru mai scurta vreme ce e important.
Va doresc un Revelion si un An Nou exact asa cum va doriti si sper ca in 2012 sa va realizati toate visurile!

Va multumesc pentru parerile, comentariile,

vizualizarile din anul asta

si va imbratisez cu toata dragostea mea,

Monica 

Merry Christmas!

Nu am norocul unui Cracuin cu zapada, nici macar al unui Craciun plin de iubire si fericire, insa este poate primul Craciun in care simt ceva, ceva frumos, incantator legat de Craciun. Tocmai am facut bradul cu micuta mea sora de 3 ani care este foarte entuziasmata si cred ca veselia ei inocenta m-a facut si pe mine sa zambesc, zambetul ei din momentul in care am ridicat-o in brate pentru a aseza un glob m-a bucurat si mine. Asa ca, acum ma gasesc aici, scriindu-va voua ca unui prieten si cantand, din putina germana pe care o stiu, "Stille Nacht, heilige Nacht". M-am indragostit de "Let it snow", al minunatului Frank Sinatra si de "Last Christmas".

O persoana inteligenta mi-a spus ieri noapte ca Craciunul este despre dragostea din sufletele noastre. Eram, poate, prea furioasa pentru a intelege acest lucru, insa acum il simt. Sufletul meu nu izbucneste de fericire si implinire, insa linistea asta a resemnarii este aproape placuta. Am depus armele in fata iubirii, in fata propriei mele neputinte de a ma bucura de o dragoste completa, infloritoare, care sa ma hraneasca si sa ma faca fericita intru totul, dar nu voi inceta sa cred in iubirea adevarata, in sentimente reale, in suflete pereche, in cineva potrivit pentru mine. Sunt naiva? Poate. Dar acesta este modul meu de a face loc iubirii in viata mea, de a fi imbracata si pregatita de iubire, asteptand-o in viata mea cum asteapta un copil pe Mos Craciun. Cea mai minunata femeie pe care am cunoscut-o mi-a spus ca singura vinovata ca nu traiesc viata pe care mi-o doresc sunt eu. Asa ca acum nu vreau sa fiu vinovata de a nu trai un Craciun frumos. E responsabilitatea mea sa simt spiritul Craciunului, in ciuda circumstantelor in care ma gasesc. In fond, este atat de frumos cat poate fi. Ar fi egoist din partea mea sa pretind mai mult decat am deja. 

Sper ca si voi sa aveti cel mai frumos Craciun din viata voastra. Sper sa fiti langa cine va doriti voi si sa fiti inconjurati de iubire. Poate ca eu voi plange singura sub brad, insa imi doresc pentru voi toata fericirea pe care sarbatorile v-o pot aduce.

Va imbratisez cu dragoste,

Monica