Now

Slabiciunea mea... Nu, nu va mai exista niciodata. Niciodata nu voi mai spera atat doar pentru a cadea din nou si din nou si din nou. Nu voi mai lasa ceva sa nu poata fi obtinut. Si, mai ales, nu voi mai lasa niciodata ca sufletul meu sa fie atins in felul asta. Orice am fost pana acum, slabiciunea, nehotararea, delasarea, totul a ars. Si ma doare. Dezamagirea, frustrarea, respingerea, revolta - toate dor. Si sunt alimentata de ura, desi simt iubire. Dar sunt hotarata. Voi calca peste cadavre.