Cel mai important mi se pare sa iubesti neconditionat, nu daca celalalt face ceva, nu daca iti da ceva la schimb, nu cu o anumita conditie, nu doar daca face ceva. Este trist ca iubirea sa fie doar raspunsul la actiunile partenerului. Este, bieninteles, greu sa iubesti neconditionat atunci cand obiectul afectiunii tale nu se ridica la nivelul asteptarilor tale, insa iubirea reala, adevarata, e minunata!
Dupa asta ar fi credintele comune. Cred ca, in timp, diferentele distrug de tot relatiile. La un moment dat ajungi sa te intrebi cum ai ajuns sa fii cu el/ea. Vreau sa spun ca o relatie in care nu ai putea asculta melodiile preferate pentru ca aveti gusturi total diferite (gen, nu stiu, pop-soul si heavy metal), nu ati putea vedea un film impreuna pentru ca nu va plac aceleasi genuri de filme, nu puteti calatori impreuna pentru ca nu va plac aceleasi locuri, nu are un viitor. In aceasta privinta sunt norocoasa.
Atunci cand iubesti, esti foarte interesat de partener, iti pasa de starea lui emotionala, fizica, financiara, ii asculti problemele mai mult sau mai putin importante, esti curios in privinta traumelor trecutului sau, cauti sa afli de ce face ceea ce face, ce l-a facut sa devina asa cum este acum. Spre exemplu, nu cred ca poti sa sustii ca iubesti o persoana fara sa stii care sunt nevoiele lui.
Daca iubesti, iti sustii partenerul, ii intelegi si respecti pasiunile, visurile, dorintele, crezi in el.
Apoi mai e increderea, care este esentiala - nu ai cum sa iubesti pe cineva crezand tot timpul ca este altundeva decat ti-a zis, ca te minte, ca te insala sau cine stie ce altceva, la fel cum nu ai cum sa-l iubesti fara sa-i incredintezi anumite aspecte ale vietii tale pe care nimeni altcineva nu le cunoaste, fara sa-i faci confidente, fara sa-i dezvalui secrete. Increderea creaza o anumita intimitate, o armonie in cuplu.
Un om care iubeste face eforturi, sacrificii, se implica , munceste pentru repararea fisurilor din relatie, incearca sa mentina linistea in cuplu, sa-si faca persoana iubita multumita si satisfacuta.
Iubirea este acel sentiment incredibil ca nimic altceva nu conteaza mai mult decat femeia/barbatul pe care-l iubesti, ca ai muri pentru ea/el, ca iti doresti sa fii mereu numai si numai cu ea/el. Iubirea este atunci cand celalalt te completeaza, formand o echipa imposibil de distrus. Iubirea este atunci cand fericirea lui este si fericirea ta. Iubirea este atunci cand simti ca evoluezi prin ea/el si invers. Iubirea este atunci cand stii ca ceva ar fi smuls din tine daca ar pleca - chiar daca recunosti asta sau nu - si dai tot ceea ce ai mai bun in tine pentru a nu pierde persoana iubita, pentru a nu o rani si nu renunti.
Iubesti daca esti sincer, daca te deschizi cu totul, daca oferi parti din tine necunoscute celorlalti oameni, daca respecti partenerul si il tratezi ca pe ceva foarte, foarte pretios, apreciind ceea ce este si ceea ce face pentru tine si in general si daca ii esti aproape atunci cand trece prin momente grele.
Iubirea este subestimata in zilele noastre. Termenii de respect si fidelitate sunt rari si priviti mai de graba ca pe niste dovezi de slabiciune decat ca pe niste valori. Acum totul este strict partea fizica a iubirii, care, golita de esenta, se consuma in dormitor. In cupluri mai dezinhibate, si in alte locuri... Eu sunt sigura ca, daca la iubirea fizica se adauga sentimente, experiente profunde se vor creea niste senzatii atat de minunate incat nicio noapte de emotii gratuite nu iti poate oferi.
Asta inseamna pentru mine iubirea. Sper ca nu am uitat nimic :).
XOXO,
Monica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu