Daca privesc acum anul care a trecut...

In sfarsit, ultima poastare de pe anul asta. Se cuvine sa o dedic anului care tocmai se termina, ca o imbratisare de ramas bun.
Of, a fost un an trist. Imi voi aminti de el ca de o pata neagra in trecutul meu, reprezentand tot ce nu-mi doresc sa mai fiu vreodata. Mi-as dori sa spun ca a fost un an bun, pentru ca, acum, la sfarsitul anului, mi-am gasit linistea, iubirea, menirea, dar, per total, am suferit mai mult decat oricand. Nici in cele mai oribile zile din anii trecuti nu m-am rugat lui Dumnezeu sa mor si nu am spus, cu lacrimi siroindu-mi pe obraz, ca iubirea e o minciuna si ca oamenii sunt niste fiinte dezgustatoare. Da, urat din partea mea.
Totusi, lucrurile au trecut repede. Cu toate ca am darul de a eticheta rapid lucrurile cu "pentru totdeauna" sau "niciodata", anul si tot ce a fost mai rau a trecut mai repede decat as fi crezut si toate aceste experiente m-au ambitionat, m-au maturizat, m-au crescut interior, m-au transformat in ceva mai frumos, ceva de care pot sa spun ca sunt mandra.
In ciuda faptului ca am crezut initial ca imi incepusem anul foarte frumos, pe la sfarsitul lui ianuarie, anul si-a aratat adevarata lui fata si nu pot sa spun ca n-a fost vina mea.
A fost un an agitat. A fost ca o lupta continuua cu mine. Am luptat cu lenea, vaicareala, delasarea, infidelitatea, teama...orice am considerat ca a fost rau la mine. Am luptat cu somnul, pentru ca mereu imi pierdeam timpul toata ziua si ramanea sa fac ceea ce aveam de facut dupa miezul noptii. Am luptat cu gandirea mea pesimista care imi soptea la fiecare pas pe care-l faceam "n-o sa reusesti, n-o sa reusesti, n-o sa reusesti". Am luptat cu dorinta de a renunta la tot si la toate.
Insa nu pot sa ma plang. Am facut de asemenea cele mai minunate lucruri anul asta:

1. Am invatat sa iubesc in adevaratul sens al cuvantului. Am invatat ca iubirea se construieste, nu se gaseste, si am construit propria mea relatie frumoasa si implinita. Am simtit cele mai frumoase lucruri, am trait cele mai frumoase momente.
2. Am cunoscut-o pe Andreea Papp. Cred ca aceasta a fost marea schimbare din viata mea, care mi-a rasturnat viziunea asupra vietii si mi-a dat un impuls sa dau tot ce-i mai bun din mine. Andreea Papp este o femeie extraordinara, incredibil de motivanta. Nu cred ca cineva, vreodata, in afara de iubitul meu, mi-a dat atat de multa putere.
3. Am dezvoltat o relatie de prietenie foarte frumoasa. Anul asta m-am apropiat foarte mult de Andreea Burtoi, care este tot ce mi-am dorit de la o BFF - calda, dulce, intelegatoare...
4. Mi-am descoperit vocatia. Tot datorita Andreei Papp, am descoperit ca vocatia mea este sa scriu. Ea m-a invatat sa-mi permit sa visez, sa caut in mine raspunsurile intrebarilor mele, iar sufletul meu imi spune sa scriu. Andreea Papp mi-a dat si acea motivatie de a si face ceva efectiv pentru visul meu, pentru ca am o inclinatie spre a lenevi.
5. Am citit cele mai frumoase carti. De la "Tipatul lenesului", "Jurnalul Perlei Orientului" si "Panza de paianjen" pana la "Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus", "Prima iubire" si "Regina gafelor la New York".
6. Am descoperit cele mai frumoase seriale. Cel mai important, am vazut toaaaaate episoadele de pana acum din "Grey's Anatomy", in acelasi timp cu iubitul meu. Asa cum spunea si el despre sine, m-a facut sa vreau sa fiu o persoana mai buna. Nu cred ca am plans la vreun film/serial asa cum am plans la "Grey's Anatomy" pentru ca nicio poveste nu m-a atins asa cum el a facut-o. De asemenea, la inceputul anului, am vazut "Gossip Girl", nu tocmai din cele mai frumoase motive. Acum am reinceput de la primul sezon, simtind ca voi intelege lucrurile mai bine, ca voi simti mai mult si am avut dreptate. Si, bineinteles, am vazut "Prison Break". Nu cred ca ceva m-a facut sa tremur de emotie si suspans precum a facut-o "Prison Break". Poate doar momentele cand imi asteptam iubitul in gara...
7. Am fost fericita. Da, in pofida tuturor lucrurilor intamplate, am fost foarte fericita. Acum sunt fericita. M-am gasit pe mine, am descoperit ce vreau sa fac, am aflat cum se simte iubirea. Si, cel mai bun lucru, n-a trebuit sa strabat lumea, asa cum a facut eroina din "Eat, Pray, Love", pentru a obtine toate aceste lucruri.

As vrea sa le multumesc tuturor persoanelor care mi-au facut anul acesta mai frumos: in primul rand barbatului pe care-l iubesc, apoi Andreei Papp si colaboratorului ei, Pera Novacovici, Andreei Burtoi pentru ca mi-a oferit imbratisari calde, m-a sustinut in cele mai grele momente, m-a facut sa rad pana cand m-a durut burta si pentru multe alte lucruri de care, din pacate, nu mai imi amintesc acum, mamei mele si poate si altor oameni, care nu au avut acelasi impact asupra mea, dar care au contribuit intr-un fel sau altul la fericirea mea.

Imi doresc ca in 2012 sa fiu mai buna, mai puternica, mai putin singura, sa calatoresc mai mult. In rest, ar fi perfect sa fiu inconjurata de oameni la fel de minunati, sa cred in aceleasi lucruri, sa am tot atatea realizari, sa fiu iubita si sa iubesc la fel de mult. Poate sa muncesc mai mult, sa uit mai rar si pentru mai scurta vreme ce e important.
Va doresc un Revelion si un An Nou exact asa cum va doriti si sper ca in 2012 sa va realizati toate visurile!

Va multumesc pentru parerile, comentariile,

vizualizarile din anul asta

si va imbratisez cu toata dragostea mea,

Monica 

Merry Christmas!

Nu am norocul unui Cracuin cu zapada, nici macar al unui Craciun plin de iubire si fericire, insa este poate primul Craciun in care simt ceva, ceva frumos, incantator legat de Craciun. Tocmai am facut bradul cu micuta mea sora de 3 ani care este foarte entuziasmata si cred ca veselia ei inocenta m-a facut si pe mine sa zambesc, zambetul ei din momentul in care am ridicat-o in brate pentru a aseza un glob m-a bucurat si mine. Asa ca, acum ma gasesc aici, scriindu-va voua ca unui prieten si cantand, din putina germana pe care o stiu, "Stille Nacht, heilige Nacht". M-am indragostit de "Let it snow", al minunatului Frank Sinatra si de "Last Christmas".

O persoana inteligenta mi-a spus ieri noapte ca Craciunul este despre dragostea din sufletele noastre. Eram, poate, prea furioasa pentru a intelege acest lucru, insa acum il simt. Sufletul meu nu izbucneste de fericire si implinire, insa linistea asta a resemnarii este aproape placuta. Am depus armele in fata iubirii, in fata propriei mele neputinte de a ma bucura de o dragoste completa, infloritoare, care sa ma hraneasca si sa ma faca fericita intru totul, dar nu voi inceta sa cred in iubirea adevarata, in sentimente reale, in suflete pereche, in cineva potrivit pentru mine. Sunt naiva? Poate. Dar acesta este modul meu de a face loc iubirii in viata mea, de a fi imbracata si pregatita de iubire, asteptand-o in viata mea cum asteapta un copil pe Mos Craciun. Cea mai minunata femeie pe care am cunoscut-o mi-a spus ca singura vinovata ca nu traiesc viata pe care mi-o doresc sunt eu. Asa ca acum nu vreau sa fiu vinovata de a nu trai un Craciun frumos. E responsabilitatea mea sa simt spiritul Craciunului, in ciuda circumstantelor in care ma gasesc. In fond, este atat de frumos cat poate fi. Ar fi egoist din partea mea sa pretind mai mult decat am deja. 

Sper ca si voi sa aveti cel mai frumos Craciun din viata voastra. Sper sa fiti langa cine va doriti voi si sa fiti inconjurati de iubire. Poate ca eu voi plange singura sub brad, insa imi doresc pentru voi toata fericirea pe care sarbatorile v-o pot aduce.

Va imbratisez cu dragoste,

Monica

I love you!

Ca raspuns la o postare a altcuiva, vreau sa spun ceea ce inteleg eu prin iubire, nu pentru ca nu as fi de acod, ci ca o completare.
Cel mai important mi se pare sa iubesti neconditionat, nu daca celalalt face ceva, nu daca iti da ceva la schimb, nu cu o anumita conditie, nu doar daca face ceva. Este trist ca iubirea sa fie doar raspunsul la actiunile partenerului. Este, bieninteles, greu sa iubesti neconditionat atunci cand obiectul afectiunii tale nu se ridica la nivelul asteptarilor tale, insa iubirea reala, adevarata, e minunata!
Dupa asta ar fi credintele comune. Cred ca, in timp, diferentele distrug de tot relatiile. La un moment dat ajungi sa te intrebi cum ai ajuns sa fii cu el/ea. Vreau sa spun ca o relatie in care nu ai putea asculta melodiile preferate pentru ca aveti gusturi total diferite (gen, nu stiu, pop-soul si heavy metal), nu ati putea vedea un film impreuna pentru ca nu va plac aceleasi genuri de filme, nu puteti calatori impreuna pentru ca nu va plac aceleasi locuri, nu are un viitor. In aceasta privinta sunt norocoasa.
Atunci cand iubesti, esti foarte interesat de partener, iti pasa de starea lui emotionala, fizica, financiara, ii asculti problemele mai mult sau mai putin importante, esti curios in privinta traumelor trecutului sau, cauti sa afli de ce face ceea ce face, ce l-a facut sa devina asa cum este acum. Spre exemplu, nu cred ca poti sa sustii ca iubesti o persoana fara sa stii care sunt nevoiele lui.
Daca iubesti, iti sustii partenerul, ii intelegi si respecti pasiunile, visurile, dorintele, crezi in el.
Apoi mai e increderea, care este esentiala - nu ai cum sa iubesti pe cineva crezand tot timpul ca este altundeva decat ti-a zis, ca te minte, ca te insala sau cine stie ce altceva, la fel cum nu ai cum sa-l iubesti fara sa-i incredintezi anumite aspecte ale vietii tale pe care nimeni altcineva nu le cunoaste, fara sa-i faci confidente, fara sa-i dezvalui secrete. Increderea creaza o anumita intimitate, o armonie in cuplu.

Un om care iubeste face eforturi, sacrificii, se implica , munceste pentru repararea fisurilor din relatie, incearca sa mentina linistea in cuplu, sa-si faca persoana iubita multumita si satisfacuta.
Iubirea este acel sentiment incredibil ca nimic altceva nu conteaza mai mult decat femeia/barbatul pe care-l iubesti, ca ai muri pentru ea/el, ca iti doresti sa fii mereu numai si numai cu ea/el. Iubirea este atunci cand celalalt te completeaza, formand o echipa imposibil de distrus. Iubirea este atunci cand fericirea lui este si fericirea ta. Iubirea este atunci cand simti ca evoluezi prin ea/el si invers. Iubirea este atunci cand stii ca ceva ar fi smuls din tine daca ar pleca - chiar daca recunosti asta sau nu - si dai tot ceea ce ai mai bun in tine pentru a nu pierde persoana iubita, pentru a nu o rani si nu renunti.
Iubesti daca esti sincer, daca te deschizi cu totul, daca oferi parti din tine necunoscute celorlalti oameni, daca respecti partenerul si il tratezi ca pe ceva foarte, foarte pretios, apreciind ceea ce este si ceea ce face pentru tine si in general si daca ii esti aproape atunci cand trece prin momente grele.
Iubirea este subestimata in zilele noastre. Termenii de respect si fidelitate sunt rari si priviti mai de graba ca pe niste dovezi de slabiciune decat ca pe niste valori. Acum totul este strict partea fizica a iubirii, care, golita de esenta, se consuma in dormitor. In cupluri mai dezinhibate, si in alte locuri... Eu sunt sigura ca, daca la iubirea fizica se adauga sentimente, experiente profunde se vor creea niste senzatii atat de minunate incat nicio noapte de emotii gratuite nu iti poate oferi.
Asta inseamna pentru mine iubirea. Sper ca nu am uitat nimic :).

XOXO,

    Monica

New chapter

De data asta va aduc vesti rele. Dupa toata perioada asta grea despre care v-am vorbit timp de cateva luni, am obtinut un sfarsit al lucrurilot si, daca e sa fim optimisti, si un inceput.

Marius Simion, un om extraordinar de altfel, spunea la un moment dat, ca "Dezvoltarea personala ori o faci cum trebuie, ori  nu o faci deloc. Adica, daca vrei sa te schimbi pe bucati, nu va merge, ori schimbi tot ceea ce te trage in jos, ori esti un fel de elastic. Azi te intinzi in sus, maine revii iar cu capul la pamant." Am fost un elastic destul de mult timp. M-am dat cu capul de pamant zilnic. Acum insa s-a terminat. M-am rupt de tot ceea ce ma tragea in jos, tot ce ma facea sa ma plafonez intr-un punct. Este poate cel mai greu si mai dureros moment din viata mea, insa cred ca va duce spre succes. 

Am evitat in tot timpul asta sa iau totul de la capat, sa imi construiesc singura ceva nou, dat fiind ca lucrurile imi scapau printre degete in fiecare zi. Bineinteles ca a fost in cea mai mare.parte vina mea, insa data viitoare voi stii mai mult, voi putea sa nu mai gresesc, iar faptul ca atat am avut de invatat de la un barbat si ca acum e momentul ca amandoi sa cautam persoane care sa ne faca sa evoluam din nou nu poate fii decat un lucru bun.

E o noua etapa care se naste numai din durere si singuratate, dar de data asta am de gand sa pariez pe mine si sa castig. Voi fi daramata de multe ori, in special acum cand sunt atat de usor de daramat, insa stiu ca in final voi reusi, pentru ca aseara eram plina de confuzie si eram practic sigura ca ma voi revizui decizia, dar m-am trezit dimineata si m-am dat seama ca pot face asta. Nu e pur si simplu un avant de incredere - dimpotriva, sunt terminata -, am stu efectiv ca sunt poe calea ce buna.. Cea grea poate, dar cea buna.

Sa fi fost o singura iubire, sa fi fost cu acelasi barbat de la o varsta atat de frageda si pana la batranete ar fi fost o poveste frumoasa. Gandul la o familie, la copii, la fericire, ma incalzea de fiecare data cand vedeam fisurile din relatie. Insa n-a fost sa fie. Asa cum a spus si dr. Altman in Grey's Anatomy, "E doar o poveste buna". Nici eu nu stiu ce e in neregula cu o poveste buna, insa cert este ca a mea s-a terminat. Nu stiu daca voi mai fii capabila sa iubesc vreodata atat de mult, dar intr-un fel voi reusi. Sunt doar eu cu mine acum si, aparent, voi suferi o buna perioada de acum inainte, dar privind oportunitatea care mi se ofera - noi prieteni si inca cei mai minunati din lume, planuri de viitor carora nu le-a fost stirbit acel entuziasm de inceput si poate un nou iubit - nu pot sa nu cred in capitolul asta nou. 

Kisses,

              Monica

Apus

Un apus. Raze colorate, nuante, lumina... Cand a incetat acest lucru perfect sa ma mai bucure? Ce-ai facut? In ce moment ai umplut sufletul meu de atata tristete incat sa uit cum sa apreciez lucrurile frumoase?
Imi amintesc ca, in ziua aceea care poate s-a sters in memoria ta sub valul tremurator al miilor de lucruri pe care trebuie sa le faci pentru a trai la maxim, insa pe care eu am retinut-o cu obsesivitate, in ziua in care am aflat ca tii intr-o oarecare masura la mine, am privit apusul si am zambit purpuriului ce se impletea usor cu galbenul si sangeriul, agatandu-se cu aviditate de trupurile lor, pana deveneau unul si acelasi - o echipa perfecta, care noi nu am fost niciodata - si purpuriul a stiut ca eram fericita si ca gasisem in sfarsit ceea ce cautasem si mi-a zambit si el, cand o raza aurie, aproape fluida pe cerul senin, l-a atins.
Stii, este poate plictisitor. Stau aici, singura, privind uniunea aceasta dintre noapte si zi. Ma face sa cred ca, intr-un fel, pana si contrariile precum mine si tine, sunt posibil de contopit. "Ca ziua si noaptea" -  iti amintesti? Eh bine, eu le privesc acum antingandu-se, mangaindu-se, si aproape cred ca si iubirea noastra are o sansa. Ce n-as da ca, pentru cateva minute, la sfarsitul zilei, sa te opresti din maratonul tau, sa-ti uiti ura si sa ma privesti cu ochii tai mari, verzi, proaspeti, nestapaniti, ca o caprioara tot timpul in alergare, asa cum esti tu si asa cum este viata ta, si sa-mi spui ca ma iubesti... Eu nu m-as supara daca tu ai merge in cluburi, iar eu as sta acasa si as citi si nu stiu de ce tu ai face-o. Mi-as dori doar ca, pentru putin timp, sa nu mai fi dintr-o alta lume si sa ma poti vedea si altfel decat insignifianta. Daca m-ai vedea...
Observi? Nici macar nu te mai urasc ca nu m-ai ales pe mine. Ok, poate ca te urasc - numai putin. Insa te iubesc atat de mult incat nici nu mai conteaza. Realizezi cata iubire iti port?
Pentru prima oara de cand ai plecat, gandul la tine imi lasa un gust asa dulce... Acest lucru se datoreaza faptului ca, de data asta, imi iau adio de la tine. Am, nu stiu de ce, impresia ca, oriunde ai fi, te gandesti si tu la mine. Poate ca ma insel, insa as vrea sa stii, intr-un mod sau altul ca m-am eliberat de tine. Tu nu ai vazut lucrurile frumoase din mine. Poate ca acum sunt plictisitoare, insa peste ani, pentru ca, evident, fac pasi mici, nu voi mai fii la fel de plictisitoare ca si prognoza meteo, ci voi fi la fel de importanta ca si prognoza meteo. O anume persoana nu va putea sa iasa din casa fara sa stie pana si ultimul amanunt despre mine, pentru ca-si va uda hainele si nu va putea trai cu hainele ude. Nu va putea trai fara mine. Stii, cand ma va lua in brate, zambindu-mi din toata inima, nu ma voi gandi la tine, pentru ca nu meriti tu asa ceva. Tu nu m-ai imbratisat niciodata. Eu insa te-am imbratisat in gand de mii de ori, am adormit in bratele tale de atatea ori... Tu m-ai uitat...
Cea mai frumoasa parte este ca maine, cand voi privi apusul, nu ma voi mai gandi la tine. Va fi poate un alt barbat, unul care va vedea comoara din mine pe care tu nu ai vazut-o.


Nu este povestea propriilor mele sentimente - slava Domnului, nu mai am genul asta de probleme -, ci a sentimentelor unei prietene. Am incercat sa ma pun in locul ei si sa descriu in modul meu lucruri pe care ea le-a descris cu multa durere, pentru ca ea este cu adevarat o comoara si ma revolta profund ca cineva ar putea sa nu vada stralucirea ei. In alta ordine de idei, mi s-a parut foarte interesant sa ma raportez la o alta persoana, o persoana cu ganduri si credinte atat de diferite de ale mele, pentru ca, in general, personajele mele aveau exact gandurile mele si doar cele cu care ele interactionau aveau pareri foarte diferite, insa, pentru ca scriam la persoana intai, diferentele erau prezentate tot prin prisma gandurilor mele. A fost nou si interesant. M-a...antrenat.

That's music (part 4)

Primele trei parti, despre Adele, Florence Welch si Leona Lewis, aici, aici si aici.

Ultima despre care vreau sa va vorbesc, desi sunt multi altii pe care i-as fi putut alege - Robyn, Skylar Grey, Bruno Mars, Natalia Kills, Nicole Scherzinger, etc. - este Lykke Li.
Am scris aproape o postare initial despre Beyonce, pe care n-am avut dispozitia necesara sa o continui, insa acum cateva minute m-am razgandit.
Probabil stiti melodia "I follow rivers". Mie, personal, mi-a ramas in minte si am ajuns sa o fredonez in minte foarte des. Am ascultat-o acum cateva ore si, intamplator, am inceput sa ma ascult si alte melodii ale ei, fiindca nu mai stiam ce sa ascult. Nu ma asteptam ca Lykke sa aiba si alte melodii bune.
M-am indragostit de melodia "Paris Blue", care, desi oarecum deprimanta datorita versurilor precum "I'm not good enough for you", mi se pare geniala, iar felul cum ea pronunta "Paris" ma face sa o percep asa fragila...Durerea din vocea ei, atunci cand canta versurile "I'm no good, I'm no good, I'm no good" mi se pare foarte speciala.
Cea pe care am ascultat-o de chiar mai multe ori e "Will you still love me tomorrow?". Este romantica, trista, deosebita...Vorbeste despre o nesiguranta, o teama..."In noaptea asta lumina iubirii este in ochii tai, dar ma vei mai iubi maine?", "Spui ca eu sunt aleasa, dar va fi inima mea franta cand noaptea va intalni steaua diminetii?" Mi se par unele dintre cele mai interesante versuri pe care le-am auzit in ultimul timp.
Lykke Li mi se pare un element fresh si exotic in muzica, poate pentru ca provine din Ystad (oras suedez), poate pentru ca ceea ce canta ea nu seamana cu nimic altceva. Asemenea celorlalte despre care v-am vorbit in postarile anterioare, ea nu urmeaza trend-ul actual, ci canta asa cum simte...
Abia  cautand-o pe Google am aflat ca melodia ei, "Possibility" face parte din soundtrack-ul "New Moon", de care nu am fost prea incantata, comparativ cu cel "Eclipse", astfel incat mi-a scapat. Este o melodie linistitoare, cu un videoclip interesant. Nu as fi asociat-o initial cu "New Moon", insa se potriveste oarecum.

Kisses,

     Monica

P.S.: Imi pare rau ca post-ul acesta a venit atat de tarziu, insa m-am simtit foarte aiurea in ultimul timp, nu prea imi venea sa scriu...

That's music (part 3)

Primele doua parti, despre Adele si Florence Welch, aici si aici.

Cea de-a treia cantareata despre care vreau sa va vorbesc este Leona Lewis.
Mult, mult timp, nu mi-a placut deloc. Mi s-a parut prea serioasa. Avea ea, in mintea mea de atunci, ceva ce nu era ok. Cand am aflat ca una din melodiile ei ii amintea iubitului meu de o fosta prietena, am inceput sa o urasc, irational si profund, cautand un obiect pentru furia mea, nu pentru ca ea de fapt avea vreo vina - constientizam asta.
Pe 4 sau 5 septembrie insa, am ascultat din curiozitate "I got you", pentru ca ascultasem de mai multe ori "Bleeding love" fara un imens interes, initial pentru ca era un trend si apoi datorita filmului "No strings attached". M-am indragostit de melodia asta efectiv imediat, am scris si pe facebook ca este poate cea mai frumoasa melodie pe care am ascultat-o vreodata. Intre timp, mi-am mai schimbat parerea, dar "I got you" ramane in sufletul meu.
Leona Lewis este o cantareata si o persoana speciala. O profesionista. Vocea ei este puternica si intensa, fiind o mezzo-soprana si avand o intindere vocala ce insumeaza aproximativ patru octave, ceea ce este impresionant. Ca om, Leona mi se pare foarte draguta si sensibila, mai ales ca melodiile ei vorbesc despre dragoste si senzualitate. Mi se pare draguta pentru ca este vegetariana, pentru titlul de "Personalitatea anului 2008" acordat de PETA, pentru ca i-a dat unui om 100 de dolari pentru iepurele pe care-l plima in lesa si  pentru ca a refuzat sa apara in Playboy.
Este, de altfel, un star complet - are o statuie de ceara la muzeul Madame Tussauds, o autobiografie numita "Dreams" si un parfum, "Leona Lewis - Eau de Parfum".
Unul dintre cele mai dragute detalii la ea mi se pare relatia de 15 ani cu Lou Al-Chamaa. Ei doi s-au cunoscut cand Leona avea unsprezece ani si au copilarit impreuna. Ea are chiar si un tatuaj cu niste litere si simboluri ebraice pe incheietura care reprezinta relatia lor. Din nefericire, s-au despartit anul trecut, ceea ce mi s-a parut foarte trist. Era genul de relatie care parea sa aiba toate sansele. Totusi, Leona a rezistat si este extraordinara!

P.S.: Stiu ca am spus ca voi scrie asta mult mai devreme, dar am avut enorm de invatat si am fost prea obosita pentru a ma mai gandi si la asta si nu vroiam sa va ofer o postare facuta in graba. Sper ca restul post-urilor vor veni mai curand, pentru ca mai am doar doua teste si voi intra in normal, astfel incat voi avea timp.

Va imbratisez,

        Monica