Azi este ziua la care nici nu visam, ziua pe care mereu am privit-o ca pe una care va veni, candva. Atat. Azi, mai exact la ora 4:05 (am retinut ora pentru ca va ramane in istorie), mi-am terminat de scris cartea! :D. A durat opt luni sa o scriu, dar acum, in sfarsit, sunt complet multumita de ea. Munculita mea... Imediat dupa ce am terminat-o, in momentul ala in care am vazut ca am terminat ultimul paragraf, am inceput sa plang (da, stiu, foarte melodramatic) si cred ca a fost prima data cand am plans in timp ce am zambit. Stiti, asta seamana perfect cu zilele alea de vara in care ploua in timp ce pe cer este un soare arzator. Am plans de fericire pentru ca mereu mi s-a parut ca imi va lua ani de zilesau ceva de genul, de mandrie pentru ca mi-am vazut copilasul nascut din metafore, o gramada de pagini de caiet studentesc, urme ale pastelor pixurilor care mereu se terminau mut prea repede si sentimente asternute pe hartie, copilasul care a mers peste tot cu mine in maxi-bag-ul rosu si devenit o parte indeispensabila si mereu prezenta a vietii mele s-a maturizat si a ajuns la o forma completa, cea pe care mi-am dorit-o si am obtinut-o cu ajutorul unor persoane care m-au inspirat. Poate cel mai mult pentru aceste persoane am vrut atat de mult sa nu renunt la ea nicio clipa, oricat de dezaprobatoare au fost parerile altor persoane care niciodata in viata lor nu vor fi de acord cu ceea ce fac sau voi face. Imi doresc ca aceste persoane speciale sa citeasca ceea ce am scris, parerea lor conteaza cu adevaat, mai ales ca am creat cateva personaje "dupa chipul si asemanarea" lor. Desigur, cartea este dedicata unei singure persoane mai speciala decat oricare si fara care aceasta carte nu ar fi fost niciodata ceea ce este acum.
Cartea mea (Doamne, cat de frumos suna!...) este, in cea mai mare parte, o poveste de dragoste cat se poate de intensa a unui personaj de care m-am atasat mai mult de cat oricare altul creat de mine pentru ca fiecare particica a lui se regaseste in mine. A m spus "in cea mai mare parte" pentru ca are si unele parti thriller si unele erotice care, pe langa profunzimea iubirii descrise, fac cartea mea sa nu apartina unui singur gen. Eu cel putin nu o pot considera doar o poveste de dragoste.
Cam atat va spun momentan despre ea, mai multe poate va voi scrie intr-un post viitor.
Hugs and kisses,
Monica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu