Daca privesc acum anul care a trecut...

In sfarsit, ultima poastare de pe anul asta. Se cuvine sa o dedic anului care tocmai se termina, ca o imbratisare de ramas bun.
Of, a fost un an trist. Imi voi aminti de el ca de o pata neagra in trecutul meu, reprezentand tot ce nu-mi doresc sa mai fiu vreodata. Mi-as dori sa spun ca a fost un an bun, pentru ca, acum, la sfarsitul anului, mi-am gasit linistea, iubirea, menirea, dar, per total, am suferit mai mult decat oricand. Nici in cele mai oribile zile din anii trecuti nu m-am rugat lui Dumnezeu sa mor si nu am spus, cu lacrimi siroindu-mi pe obraz, ca iubirea e o minciuna si ca oamenii sunt niste fiinte dezgustatoare. Da, urat din partea mea.
Totusi, lucrurile au trecut repede. Cu toate ca am darul de a eticheta rapid lucrurile cu "pentru totdeauna" sau "niciodata", anul si tot ce a fost mai rau a trecut mai repede decat as fi crezut si toate aceste experiente m-au ambitionat, m-au maturizat, m-au crescut interior, m-au transformat in ceva mai frumos, ceva de care pot sa spun ca sunt mandra.
In ciuda faptului ca am crezut initial ca imi incepusem anul foarte frumos, pe la sfarsitul lui ianuarie, anul si-a aratat adevarata lui fata si nu pot sa spun ca n-a fost vina mea.
A fost un an agitat. A fost ca o lupta continuua cu mine. Am luptat cu lenea, vaicareala, delasarea, infidelitatea, teama...orice am considerat ca a fost rau la mine. Am luptat cu somnul, pentru ca mereu imi pierdeam timpul toata ziua si ramanea sa fac ceea ce aveam de facut dupa miezul noptii. Am luptat cu gandirea mea pesimista care imi soptea la fiecare pas pe care-l faceam "n-o sa reusesti, n-o sa reusesti, n-o sa reusesti". Am luptat cu dorinta de a renunta la tot si la toate.
Insa nu pot sa ma plang. Am facut de asemenea cele mai minunate lucruri anul asta:

1. Am invatat sa iubesc in adevaratul sens al cuvantului. Am invatat ca iubirea se construieste, nu se gaseste, si am construit propria mea relatie frumoasa si implinita. Am simtit cele mai frumoase lucruri, am trait cele mai frumoase momente.
2. Am cunoscut-o pe Andreea Papp. Cred ca aceasta a fost marea schimbare din viata mea, care mi-a rasturnat viziunea asupra vietii si mi-a dat un impuls sa dau tot ce-i mai bun din mine. Andreea Papp este o femeie extraordinara, incredibil de motivanta. Nu cred ca cineva, vreodata, in afara de iubitul meu, mi-a dat atat de multa putere.
3. Am dezvoltat o relatie de prietenie foarte frumoasa. Anul asta m-am apropiat foarte mult de Andreea Burtoi, care este tot ce mi-am dorit de la o BFF - calda, dulce, intelegatoare...
4. Mi-am descoperit vocatia. Tot datorita Andreei Papp, am descoperit ca vocatia mea este sa scriu. Ea m-a invatat sa-mi permit sa visez, sa caut in mine raspunsurile intrebarilor mele, iar sufletul meu imi spune sa scriu. Andreea Papp mi-a dat si acea motivatie de a si face ceva efectiv pentru visul meu, pentru ca am o inclinatie spre a lenevi.
5. Am citit cele mai frumoase carti. De la "Tipatul lenesului", "Jurnalul Perlei Orientului" si "Panza de paianjen" pana la "Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus", "Prima iubire" si "Regina gafelor la New York".
6. Am descoperit cele mai frumoase seriale. Cel mai important, am vazut toaaaaate episoadele de pana acum din "Grey's Anatomy", in acelasi timp cu iubitul meu. Asa cum spunea si el despre sine, m-a facut sa vreau sa fiu o persoana mai buna. Nu cred ca am plans la vreun film/serial asa cum am plans la "Grey's Anatomy" pentru ca nicio poveste nu m-a atins asa cum el a facut-o. De asemenea, la inceputul anului, am vazut "Gossip Girl", nu tocmai din cele mai frumoase motive. Acum am reinceput de la primul sezon, simtind ca voi intelege lucrurile mai bine, ca voi simti mai mult si am avut dreptate. Si, bineinteles, am vazut "Prison Break". Nu cred ca ceva m-a facut sa tremur de emotie si suspans precum a facut-o "Prison Break". Poate doar momentele cand imi asteptam iubitul in gara...
7. Am fost fericita. Da, in pofida tuturor lucrurilor intamplate, am fost foarte fericita. Acum sunt fericita. M-am gasit pe mine, am descoperit ce vreau sa fac, am aflat cum se simte iubirea. Si, cel mai bun lucru, n-a trebuit sa strabat lumea, asa cum a facut eroina din "Eat, Pray, Love", pentru a obtine toate aceste lucruri.

As vrea sa le multumesc tuturor persoanelor care mi-au facut anul acesta mai frumos: in primul rand barbatului pe care-l iubesc, apoi Andreei Papp si colaboratorului ei, Pera Novacovici, Andreei Burtoi pentru ca mi-a oferit imbratisari calde, m-a sustinut in cele mai grele momente, m-a facut sa rad pana cand m-a durut burta si pentru multe alte lucruri de care, din pacate, nu mai imi amintesc acum, mamei mele si poate si altor oameni, care nu au avut acelasi impact asupra mea, dar care au contribuit intr-un fel sau altul la fericirea mea.

Imi doresc ca in 2012 sa fiu mai buna, mai puternica, mai putin singura, sa calatoresc mai mult. In rest, ar fi perfect sa fiu inconjurata de oameni la fel de minunati, sa cred in aceleasi lucruri, sa am tot atatea realizari, sa fiu iubita si sa iubesc la fel de mult. Poate sa muncesc mai mult, sa uit mai rar si pentru mai scurta vreme ce e important.
Va doresc un Revelion si un An Nou exact asa cum va doriti si sper ca in 2012 sa va realizati toate visurile!

Va multumesc pentru parerile, comentariile,

vizualizarile din anul asta

si va imbratisez cu toata dragostea mea,

Monica 

Merry Christmas!

Nu am norocul unui Cracuin cu zapada, nici macar al unui Craciun plin de iubire si fericire, insa este poate primul Craciun in care simt ceva, ceva frumos, incantator legat de Craciun. Tocmai am facut bradul cu micuta mea sora de 3 ani care este foarte entuziasmata si cred ca veselia ei inocenta m-a facut si pe mine sa zambesc, zambetul ei din momentul in care am ridicat-o in brate pentru a aseza un glob m-a bucurat si mine. Asa ca, acum ma gasesc aici, scriindu-va voua ca unui prieten si cantand, din putina germana pe care o stiu, "Stille Nacht, heilige Nacht". M-am indragostit de "Let it snow", al minunatului Frank Sinatra si de "Last Christmas".

O persoana inteligenta mi-a spus ieri noapte ca Craciunul este despre dragostea din sufletele noastre. Eram, poate, prea furioasa pentru a intelege acest lucru, insa acum il simt. Sufletul meu nu izbucneste de fericire si implinire, insa linistea asta a resemnarii este aproape placuta. Am depus armele in fata iubirii, in fata propriei mele neputinte de a ma bucura de o dragoste completa, infloritoare, care sa ma hraneasca si sa ma faca fericita intru totul, dar nu voi inceta sa cred in iubirea adevarata, in sentimente reale, in suflete pereche, in cineva potrivit pentru mine. Sunt naiva? Poate. Dar acesta este modul meu de a face loc iubirii in viata mea, de a fi imbracata si pregatita de iubire, asteptand-o in viata mea cum asteapta un copil pe Mos Craciun. Cea mai minunata femeie pe care am cunoscut-o mi-a spus ca singura vinovata ca nu traiesc viata pe care mi-o doresc sunt eu. Asa ca acum nu vreau sa fiu vinovata de a nu trai un Craciun frumos. E responsabilitatea mea sa simt spiritul Craciunului, in ciuda circumstantelor in care ma gasesc. In fond, este atat de frumos cat poate fi. Ar fi egoist din partea mea sa pretind mai mult decat am deja. 

Sper ca si voi sa aveti cel mai frumos Craciun din viata voastra. Sper sa fiti langa cine va doriti voi si sa fiti inconjurati de iubire. Poate ca eu voi plange singura sub brad, insa imi doresc pentru voi toata fericirea pe care sarbatorile v-o pot aduce.

Va imbratisez cu dragoste,

Monica

I love you!

Ca raspuns la o postare a altcuiva, vreau sa spun ceea ce inteleg eu prin iubire, nu pentru ca nu as fi de acod, ci ca o completare.
Cel mai important mi se pare sa iubesti neconditionat, nu daca celalalt face ceva, nu daca iti da ceva la schimb, nu cu o anumita conditie, nu doar daca face ceva. Este trist ca iubirea sa fie doar raspunsul la actiunile partenerului. Este, bieninteles, greu sa iubesti neconditionat atunci cand obiectul afectiunii tale nu se ridica la nivelul asteptarilor tale, insa iubirea reala, adevarata, e minunata!
Dupa asta ar fi credintele comune. Cred ca, in timp, diferentele distrug de tot relatiile. La un moment dat ajungi sa te intrebi cum ai ajuns sa fii cu el/ea. Vreau sa spun ca o relatie in care nu ai putea asculta melodiile preferate pentru ca aveti gusturi total diferite (gen, nu stiu, pop-soul si heavy metal), nu ati putea vedea un film impreuna pentru ca nu va plac aceleasi genuri de filme, nu puteti calatori impreuna pentru ca nu va plac aceleasi locuri, nu are un viitor. In aceasta privinta sunt norocoasa.
Atunci cand iubesti, esti foarte interesat de partener, iti pasa de starea lui emotionala, fizica, financiara, ii asculti problemele mai mult sau mai putin importante, esti curios in privinta traumelor trecutului sau, cauti sa afli de ce face ceea ce face, ce l-a facut sa devina asa cum este acum. Spre exemplu, nu cred ca poti sa sustii ca iubesti o persoana fara sa stii care sunt nevoiele lui.
Daca iubesti, iti sustii partenerul, ii intelegi si respecti pasiunile, visurile, dorintele, crezi in el.
Apoi mai e increderea, care este esentiala - nu ai cum sa iubesti pe cineva crezand tot timpul ca este altundeva decat ti-a zis, ca te minte, ca te insala sau cine stie ce altceva, la fel cum nu ai cum sa-l iubesti fara sa-i incredintezi anumite aspecte ale vietii tale pe care nimeni altcineva nu le cunoaste, fara sa-i faci confidente, fara sa-i dezvalui secrete. Increderea creaza o anumita intimitate, o armonie in cuplu.

Un om care iubeste face eforturi, sacrificii, se implica , munceste pentru repararea fisurilor din relatie, incearca sa mentina linistea in cuplu, sa-si faca persoana iubita multumita si satisfacuta.
Iubirea este acel sentiment incredibil ca nimic altceva nu conteaza mai mult decat femeia/barbatul pe care-l iubesti, ca ai muri pentru ea/el, ca iti doresti sa fii mereu numai si numai cu ea/el. Iubirea este atunci cand celalalt te completeaza, formand o echipa imposibil de distrus. Iubirea este atunci cand fericirea lui este si fericirea ta. Iubirea este atunci cand simti ca evoluezi prin ea/el si invers. Iubirea este atunci cand stii ca ceva ar fi smuls din tine daca ar pleca - chiar daca recunosti asta sau nu - si dai tot ceea ce ai mai bun in tine pentru a nu pierde persoana iubita, pentru a nu o rani si nu renunti.
Iubesti daca esti sincer, daca te deschizi cu totul, daca oferi parti din tine necunoscute celorlalti oameni, daca respecti partenerul si il tratezi ca pe ceva foarte, foarte pretios, apreciind ceea ce este si ceea ce face pentru tine si in general si daca ii esti aproape atunci cand trece prin momente grele.
Iubirea este subestimata in zilele noastre. Termenii de respect si fidelitate sunt rari si priviti mai de graba ca pe niste dovezi de slabiciune decat ca pe niste valori. Acum totul este strict partea fizica a iubirii, care, golita de esenta, se consuma in dormitor. In cupluri mai dezinhibate, si in alte locuri... Eu sunt sigura ca, daca la iubirea fizica se adauga sentimente, experiente profunde se vor creea niste senzatii atat de minunate incat nicio noapte de emotii gratuite nu iti poate oferi.
Asta inseamna pentru mine iubirea. Sper ca nu am uitat nimic :).

XOXO,

    Monica

New chapter

De data asta va aduc vesti rele. Dupa toata perioada asta grea despre care v-am vorbit timp de cateva luni, am obtinut un sfarsit al lucrurilot si, daca e sa fim optimisti, si un inceput.

Marius Simion, un om extraordinar de altfel, spunea la un moment dat, ca "Dezvoltarea personala ori o faci cum trebuie, ori  nu o faci deloc. Adica, daca vrei sa te schimbi pe bucati, nu va merge, ori schimbi tot ceea ce te trage in jos, ori esti un fel de elastic. Azi te intinzi in sus, maine revii iar cu capul la pamant." Am fost un elastic destul de mult timp. M-am dat cu capul de pamant zilnic. Acum insa s-a terminat. M-am rupt de tot ceea ce ma tragea in jos, tot ce ma facea sa ma plafonez intr-un punct. Este poate cel mai greu si mai dureros moment din viata mea, insa cred ca va duce spre succes. 

Am evitat in tot timpul asta sa iau totul de la capat, sa imi construiesc singura ceva nou, dat fiind ca lucrurile imi scapau printre degete in fiecare zi. Bineinteles ca a fost in cea mai mare.parte vina mea, insa data viitoare voi stii mai mult, voi putea sa nu mai gresesc, iar faptul ca atat am avut de invatat de la un barbat si ca acum e momentul ca amandoi sa cautam persoane care sa ne faca sa evoluam din nou nu poate fii decat un lucru bun.

E o noua etapa care se naste numai din durere si singuratate, dar de data asta am de gand sa pariez pe mine si sa castig. Voi fi daramata de multe ori, in special acum cand sunt atat de usor de daramat, insa stiu ca in final voi reusi, pentru ca aseara eram plina de confuzie si eram practic sigura ca ma voi revizui decizia, dar m-am trezit dimineata si m-am dat seama ca pot face asta. Nu e pur si simplu un avant de incredere - dimpotriva, sunt terminata -, am stu efectiv ca sunt poe calea ce buna.. Cea grea poate, dar cea buna.

Sa fi fost o singura iubire, sa fi fost cu acelasi barbat de la o varsta atat de frageda si pana la batranete ar fi fost o poveste frumoasa. Gandul la o familie, la copii, la fericire, ma incalzea de fiecare data cand vedeam fisurile din relatie. Insa n-a fost sa fie. Asa cum a spus si dr. Altman in Grey's Anatomy, "E doar o poveste buna". Nici eu nu stiu ce e in neregula cu o poveste buna, insa cert este ca a mea s-a terminat. Nu stiu daca voi mai fii capabila sa iubesc vreodata atat de mult, dar intr-un fel voi reusi. Sunt doar eu cu mine acum si, aparent, voi suferi o buna perioada de acum inainte, dar privind oportunitatea care mi se ofera - noi prieteni si inca cei mai minunati din lume, planuri de viitor carora nu le-a fost stirbit acel entuziasm de inceput si poate un nou iubit - nu pot sa nu cred in capitolul asta nou. 

Kisses,

              Monica

Apus

Un apus. Raze colorate, nuante, lumina... Cand a incetat acest lucru perfect sa ma mai bucure? Ce-ai facut? In ce moment ai umplut sufletul meu de atata tristete incat sa uit cum sa apreciez lucrurile frumoase?
Imi amintesc ca, in ziua aceea care poate s-a sters in memoria ta sub valul tremurator al miilor de lucruri pe care trebuie sa le faci pentru a trai la maxim, insa pe care eu am retinut-o cu obsesivitate, in ziua in care am aflat ca tii intr-o oarecare masura la mine, am privit apusul si am zambit purpuriului ce se impletea usor cu galbenul si sangeriul, agatandu-se cu aviditate de trupurile lor, pana deveneau unul si acelasi - o echipa perfecta, care noi nu am fost niciodata - si purpuriul a stiut ca eram fericita si ca gasisem in sfarsit ceea ce cautasem si mi-a zambit si el, cand o raza aurie, aproape fluida pe cerul senin, l-a atins.
Stii, este poate plictisitor. Stau aici, singura, privind uniunea aceasta dintre noapte si zi. Ma face sa cred ca, intr-un fel, pana si contrariile precum mine si tine, sunt posibil de contopit. "Ca ziua si noaptea" -  iti amintesti? Eh bine, eu le privesc acum antingandu-se, mangaindu-se, si aproape cred ca si iubirea noastra are o sansa. Ce n-as da ca, pentru cateva minute, la sfarsitul zilei, sa te opresti din maratonul tau, sa-ti uiti ura si sa ma privesti cu ochii tai mari, verzi, proaspeti, nestapaniti, ca o caprioara tot timpul in alergare, asa cum esti tu si asa cum este viata ta, si sa-mi spui ca ma iubesti... Eu nu m-as supara daca tu ai merge in cluburi, iar eu as sta acasa si as citi si nu stiu de ce tu ai face-o. Mi-as dori doar ca, pentru putin timp, sa nu mai fi dintr-o alta lume si sa ma poti vedea si altfel decat insignifianta. Daca m-ai vedea...
Observi? Nici macar nu te mai urasc ca nu m-ai ales pe mine. Ok, poate ca te urasc - numai putin. Insa te iubesc atat de mult incat nici nu mai conteaza. Realizezi cata iubire iti port?
Pentru prima oara de cand ai plecat, gandul la tine imi lasa un gust asa dulce... Acest lucru se datoreaza faptului ca, de data asta, imi iau adio de la tine. Am, nu stiu de ce, impresia ca, oriunde ai fi, te gandesti si tu la mine. Poate ca ma insel, insa as vrea sa stii, intr-un mod sau altul ca m-am eliberat de tine. Tu nu ai vazut lucrurile frumoase din mine. Poate ca acum sunt plictisitoare, insa peste ani, pentru ca, evident, fac pasi mici, nu voi mai fii la fel de plictisitoare ca si prognoza meteo, ci voi fi la fel de importanta ca si prognoza meteo. O anume persoana nu va putea sa iasa din casa fara sa stie pana si ultimul amanunt despre mine, pentru ca-si va uda hainele si nu va putea trai cu hainele ude. Nu va putea trai fara mine. Stii, cand ma va lua in brate, zambindu-mi din toata inima, nu ma voi gandi la tine, pentru ca nu meriti tu asa ceva. Tu nu m-ai imbratisat niciodata. Eu insa te-am imbratisat in gand de mii de ori, am adormit in bratele tale de atatea ori... Tu m-ai uitat...
Cea mai frumoasa parte este ca maine, cand voi privi apusul, nu ma voi mai gandi la tine. Va fi poate un alt barbat, unul care va vedea comoara din mine pe care tu nu ai vazut-o.


Nu este povestea propriilor mele sentimente - slava Domnului, nu mai am genul asta de probleme -, ci a sentimentelor unei prietene. Am incercat sa ma pun in locul ei si sa descriu in modul meu lucruri pe care ea le-a descris cu multa durere, pentru ca ea este cu adevarat o comoara si ma revolta profund ca cineva ar putea sa nu vada stralucirea ei. In alta ordine de idei, mi s-a parut foarte interesant sa ma raportez la o alta persoana, o persoana cu ganduri si credinte atat de diferite de ale mele, pentru ca, in general, personajele mele aveau exact gandurile mele si doar cele cu care ele interactionau aveau pareri foarte diferite, insa, pentru ca scriam la persoana intai, diferentele erau prezentate tot prin prisma gandurilor mele. A fost nou si interesant. M-a...antrenat.

That's music (part 4)

Primele trei parti, despre Adele, Florence Welch si Leona Lewis, aici, aici si aici.

Ultima despre care vreau sa va vorbesc, desi sunt multi altii pe care i-as fi putut alege - Robyn, Skylar Grey, Bruno Mars, Natalia Kills, Nicole Scherzinger, etc. - este Lykke Li.
Am scris aproape o postare initial despre Beyonce, pe care n-am avut dispozitia necesara sa o continui, insa acum cateva minute m-am razgandit.
Probabil stiti melodia "I follow rivers". Mie, personal, mi-a ramas in minte si am ajuns sa o fredonez in minte foarte des. Am ascultat-o acum cateva ore si, intamplator, am inceput sa ma ascult si alte melodii ale ei, fiindca nu mai stiam ce sa ascult. Nu ma asteptam ca Lykke sa aiba si alte melodii bune.
M-am indragostit de melodia "Paris Blue", care, desi oarecum deprimanta datorita versurilor precum "I'm not good enough for you", mi se pare geniala, iar felul cum ea pronunta "Paris" ma face sa o percep asa fragila...Durerea din vocea ei, atunci cand canta versurile "I'm no good, I'm no good, I'm no good" mi se pare foarte speciala.
Cea pe care am ascultat-o de chiar mai multe ori e "Will you still love me tomorrow?". Este romantica, trista, deosebita...Vorbeste despre o nesiguranta, o teama..."In noaptea asta lumina iubirii este in ochii tai, dar ma vei mai iubi maine?", "Spui ca eu sunt aleasa, dar va fi inima mea franta cand noaptea va intalni steaua diminetii?" Mi se par unele dintre cele mai interesante versuri pe care le-am auzit in ultimul timp.
Lykke Li mi se pare un element fresh si exotic in muzica, poate pentru ca provine din Ystad (oras suedez), poate pentru ca ceea ce canta ea nu seamana cu nimic altceva. Asemenea celorlalte despre care v-am vorbit in postarile anterioare, ea nu urmeaza trend-ul actual, ci canta asa cum simte...
Abia  cautand-o pe Google am aflat ca melodia ei, "Possibility" face parte din soundtrack-ul "New Moon", de care nu am fost prea incantata, comparativ cu cel "Eclipse", astfel incat mi-a scapat. Este o melodie linistitoare, cu un videoclip interesant. Nu as fi asociat-o initial cu "New Moon", insa se potriveste oarecum.

Kisses,

     Monica

P.S.: Imi pare rau ca post-ul acesta a venit atat de tarziu, insa m-am simtit foarte aiurea in ultimul timp, nu prea imi venea sa scriu...

That's music (part 3)

Primele doua parti, despre Adele si Florence Welch, aici si aici.

Cea de-a treia cantareata despre care vreau sa va vorbesc este Leona Lewis.
Mult, mult timp, nu mi-a placut deloc. Mi s-a parut prea serioasa. Avea ea, in mintea mea de atunci, ceva ce nu era ok. Cand am aflat ca una din melodiile ei ii amintea iubitului meu de o fosta prietena, am inceput sa o urasc, irational si profund, cautand un obiect pentru furia mea, nu pentru ca ea de fapt avea vreo vina - constientizam asta.
Pe 4 sau 5 septembrie insa, am ascultat din curiozitate "I got you", pentru ca ascultasem de mai multe ori "Bleeding love" fara un imens interes, initial pentru ca era un trend si apoi datorita filmului "No strings attached". M-am indragostit de melodia asta efectiv imediat, am scris si pe facebook ca este poate cea mai frumoasa melodie pe care am ascultat-o vreodata. Intre timp, mi-am mai schimbat parerea, dar "I got you" ramane in sufletul meu.
Leona Lewis este o cantareata si o persoana speciala. O profesionista. Vocea ei este puternica si intensa, fiind o mezzo-soprana si avand o intindere vocala ce insumeaza aproximativ patru octave, ceea ce este impresionant. Ca om, Leona mi se pare foarte draguta si sensibila, mai ales ca melodiile ei vorbesc despre dragoste si senzualitate. Mi se pare draguta pentru ca este vegetariana, pentru titlul de "Personalitatea anului 2008" acordat de PETA, pentru ca i-a dat unui om 100 de dolari pentru iepurele pe care-l plima in lesa si  pentru ca a refuzat sa apara in Playboy.
Este, de altfel, un star complet - are o statuie de ceara la muzeul Madame Tussauds, o autobiografie numita "Dreams" si un parfum, "Leona Lewis - Eau de Parfum".
Unul dintre cele mai dragute detalii la ea mi se pare relatia de 15 ani cu Lou Al-Chamaa. Ei doi s-au cunoscut cand Leona avea unsprezece ani si au copilarit impreuna. Ea are chiar si un tatuaj cu niste litere si simboluri ebraice pe incheietura care reprezinta relatia lor. Din nefericire, s-au despartit anul trecut, ceea ce mi s-a parut foarte trist. Era genul de relatie care parea sa aiba toate sansele. Totusi, Leona a rezistat si este extraordinara!

P.S.: Stiu ca am spus ca voi scrie asta mult mai devreme, dar am avut enorm de invatat si am fost prea obosita pentru a ma mai gandi si la asta si nu vroiam sa va ofer o postare facuta in graba. Sper ca restul post-urilor vor veni mai curand, pentru ca mai am doar doua teste si voi intra in normal, astfel incat voi avea timp.

Va imbratisez,

        Monica

That's music (part 2)

Prima parte (despre Adele) este aici.
A doua cantareata extraordinara despre care vreau sa va vorbesc este Florence Welch, membra formatiei Florence and The Machine. Am descoperit-o datorita soundtrack-ului Eclipse, la care ea a ajutat cu melodia "Heavy In Your Arms", de care am fost dependenta si pe care inca o stiu pe de rost. Imediat am inceput sa ascult cu obsesivitate orice am gasit de la ea - "Addicted To Love", "Dog Days Are Over", "Girl With One Eye", "Cosmic Love", "Drumming Song" (care este printre preferatele mele), "I'm  Not Calling You A Liar", "Falling".
Este incomparabila pentru mine. M-am indragostit de multi de pe soundtrack-urile filmelor Twilight, insa doar la ea am continuat atat de mult pasiunea asta. Mi-au placut mult si inca imi plac Paramore, dar parca nu ocupa un locm special in inima mea. O admir enorm pe Sia, insa de la ea mi-a placut, pe langa "My Love", pe care o iubesc si o stiu de asemenea pe de rost, doar "Breathe Me", care are niste versuri incredibil de frumoase si pe care am folosit-o in cartea mea. De la Metric nu am ascultat atat de multe incat sa-mi pot forma o parere concreta, insa "All yours" este clar una dintre preferatele mele si imi mai plac "Sick Muse" si "Help I'm Alive". Ce am simtit cand am ascultat "Jacob's Theme" este greu de explicat si sunt niste sentimente foarte pretioase cele pe care Howard Shore le-a descris in melodia asta, insa pot spune ca este ceva ce foarte putini muzicieni au putut transpune.
Totusi, doar Florence mi-a ramas in minte complet. Ea are acel ceva al ei special, original, nimic nu este asa cum a mai facut si altcineva.
Spre exemplu, trupa Florence and The Machine canta o combinatie de indie pop, indie rock, art rock, baroque pop, soul si experimental. Nu este tocmai in conformitate cu trend-urile actuale, gen house si trance. Deasupra muzicii incredibile se ridica vocea impresionanta a lui Florence Welch, ca o binecuvantare. Uitati-va doar la videoclipurile ei - mai ales la cel al uneia dintre ultimele ei melodii, "What The Water Gave Me". Il puteti compara cu ceva? Este Florence asemenea cu orice?
Bineinteles, nu este o bomba sexy. Trasaturile ei nu sunt cele mai delicate si nu are niste sani enormi, insa are niste picioare perfecte, lucru evident. De asemenea, a fost aleasa a treia cea mai sexy roscata din lume, dupa Christina Hendricks - care da, isi merita locul intai, este dulcica si talentata, iar sanii ei sunt...wow - si Julianne Moore. Asa cum v-am mai spus, tunsoarea mea este inspirata din a ei. Acum putin timp, am adus-o la lungimea exacta. Roscata insa nu cred ca ma voi vopsi, nu cred ca ma prinde culoarea. Ma gandeam odata sa ma vopsesc blonda, dar acum nu cred ca mi se potriveste. Eu nu sunt genul de blonda. Castaniul meu este exact asa cum este si caracterul meu.
Florence este un style icon. Am vazut o gramada de poze cu ea pe bloguri de fashion. Este eleganta, rafinata, rebela, urmarind moda si totusi avand propriul stil, care este un pic vintage, un pic rock, dar foarte elegant si sexy. Eu, personal, n-am vazut-o niciodata in pantaloni si chiar are ce arata. Are un corp frumos, armonios, lucrat si tonifiat.
Merita cu singuranta aprecierea noastra.

P.S: Ultimele doua parti ale micutei mele serii de articole "That's Music" vor aparea cel mai probabil maine si poimaine.

Kisses,

            Monica

That's music (part 1)

Prima cantareata care demonstraza ce este cu adevarat muzica despre care vreau sa va vorbesc este Adele. Ea este altfel decat toate celelalte - nu are masuri de 90-60-90 si o frumusete photoshopata, insa uimeste lumea cu vocea ei. Melodiile ei sunt pline de emotie, probabil inspirate din propriile experiente ale artistei si, cred eu, din experientele, noastre, ale tuturor.
Primul album al lui Adele se numeste "19", iar al doilea "21". Eu, personal, le-am ascultat pe amandoua in intregime si m-am indragostit de ele. Sunt genul de melodii care te fac sa vrei sa fii mai bun, mai sincer, sa-ti exprimi sentimentele.
Desi "Rolling In The Deep" a facut-o cunoscuta, are mult mai multe melodii extraordinare. Eu am descoperit-o pe Adele intr-o noapte cand ascultam radio si am auzit "Someone Like You". Am notat repede versurile pe care le retinusem, pentru a o cauta pe internet in ziua urmatoare. Initial, am uitat, dar am ascultat-o din nou, pe Mtv, si am recunoscut-o imediat. Atunci m-a cucerit. "Someone Like You" are niste versuri incredibile - inca o ascult zilnic. De departe cea mai frumoasa melodie a ei este insa "Lovesong". Eu cel putin am putut sa gasesc o singura melodie mai frumoasa decat "Lovesong", si anume Lamb - "Gabriel". Alte melodii care imi plac foarte mult de la ea sunt "Set Fire To The Rain" - este foarte indrazneata, cu niste versuri speciale ("All the things you'd say, they were never true, never true") si am o micuta amintire cu ea -, "Crazy For You", "Make You Fell My Love", "First Love", "Hometown Glory" si"He Won't Go".
Adele darama toate cliseele societatii de azi - nu are o greutate demna de Victoria's Secret, nu se dezbraca nici pe scena si nici in reviste si house, dubstep sau trance. Aparitiile ei sunt pline de eleganta, poarte materiale fine si colorate, dar arata impecabil in negru, machiajele ei sunt fara cusur, parul ei este superb - am observat ca ii plac cocurile, cozile de cal si buclele -, iar pielea ei este foarte curata. Este o femeie frumoasa, talentata si decenta, care a ales calea corecta spre aprecierea pe care o primeste acum.
Intr-un interviu a spus : "Nu imi place sa merg la sala. Imi place sa mananc mancaruri fine si sa beau vinuri bune. Chiar daca as fi avut o silueta foarte frumoasa, nu cred ca mi-as arata sanii si fundul pentru nimeni", iar vorbele astea cred ca sunt cele care o caracterizeaza cel mai bine.
Succesul ei este demonstrat in lumea intreaga. Este prima artista dupa Beatles cu doua piese si doua albume in UK Top Five. Este artista solo cu cele mai multe saptamani consecutive petrecute pe prima pozitie in chart din isorie. A depasit-o pe Madonna, pentru ca albumul "21" a fost 11 saptamani pe locul 1. A vandut 10 milioane de discuri. Este...perfecta.

Another changes

Am schimbat din nou aspectul bloglui. Vechea imagine se potrivea mult prea mult cu o singura stare, de veselie, optimism, etc. Astea nu s-au schimbat foarte mult, insa, din cate imi aduc aminte, atunci cand am schimbat atunci imaginea, eram cu renuntarea si consideram ca iubirea nu-i buna nimic si aveam un puseu de indepenenta si o aversiune imensa fata de barbati. O aiureala, cu alte cuvinte. Dimpotriva, acum ma simt plina de dragoste si, desi noul an scolar, care e unul greu si plin, m-a obosit intr-o saptamana cu enorma cantitate de stres, responsabilitate si lucruri noi, simt ca viitorul imi zambeste. Lucrurile au inceput in sfarsit sa fie asa cum ar trebui sa fie si sper ca vor fi asa mult timp de acum inainte. Bineinteles, voi face tot ce-mi sta in putinta ca asta sa se intample. Ce e nou? Am dat o noua sansa iubirii. Am inceput sa fac Pilates. Am facut prima mea ora de sport, dupa trei ani, si desi acum merg de parca imi lipseste un picior din cauza febrei musculare, am sa continui pentru  ca m-am simtit chiar foarte bine dupa sport - exceptand poate faptul ca credeam ca urma sa mor in timp ce alergam. Am mai mult ca niciodata de invatat si felul in care cu totii tremuram gandinund-ne la sfarsitul anului, la faptul ca tot ce facem, in fiecare zi, ne va decide viitorul si trebuie sa dam maxim tot timpul e incredibil de stresant. Si, cumva, ceva s-a schimbat la mine. In perioada asta, eram in plina depresie pentru ca e anotimpul pe care-l urasc cel mai mult, pentru ca parca totul moare - natura, vacanta, soarele, vara, hainele frumoase, tot ce e ok. Acum insa sunt...aproape fericita, ceea ce e frumos. Si, bineinteles, am schimbat imaginea de fundal a blogului. Am cautat indelung o poza potrivita, care sa fie mai interesanta decat cea de dinainte, cu tipa topless ce dansa. Am vrut sa fie una romantica, draguta, pentru ca acum iubesc, iubesc ca la inceput, chiar si dupa toate lucrurile care s-au intamplat. Mi-am spus ca cea care imi va face cel mai dor de el e cea pe care o voi alege. Aceasta e. Culorile sunt calde, cuplul e simplu dragut, tipa e foarte dulce si imi plac parul si hainele ei. Sarutul lor e...perfect, iar sina de cale ferata imi aduce aminte de distanta, care e unul dintre cele mai importante  detalii in propria mea relatie si are, de asemenea, o mica legatura cu cartea mea.
Sper ca va place la fel de mult cum imi place mie.

Va imbratisez,

           Monica

R.I.P Andy Whitfield

Andy Withfield este actorul care l-a interpretat pe Spartacus in serialul "Spartacus : Blood and Sand". Se lupta de 18 luni cu cancerul. Faptul ca ieri a murit, la doar 39 de ani, m-a intristat. Ma asteptam ca tratamentul sa fie ceva mai lung, sa traiasca mai mult.
Am vazut "Spartacus: Blood and Sand" acum ceva timp si, bineinteles, m-a cucerit. Este mai mult decat un simplu serial cu gladiatori, e unul dintre cele mai reusite seriale pe care le-am vazut, desi cred ca "Prison Break" il intrece. Am plans atunci cand Spartacus a descoperit ca Sura murise si m-am indragostit de melodia de pe soundtrack, "No Life Without You".
Cred ca Andy a fost fericit. A fost casatorit cu Vashti Withfield si a avut doi copii. A murit in bratele sotiei, inconjurat de familie. Merita un sfarsit frumos.
In al doilea sezon al serialului, a fost inlocuit de Liam McIntyre, lucru care m-a infuriat foarte mult, pentru ca producatorii au avut de ales intre Liam si Dominic Purcell si nu l-au ales pe Dominic. Ok, acum sunt foarte subiectiva, insa cred ca Dominic ar fi fost mult mai bun in rolul de gladiator. Da, Liam McIntyre seamana mult mai mult cu Andy, insa mai de graba cred ca era vorba de rolul in sine.
Sper ca Andy Withfield se va odihni in pace. A fost un om si un actor extraordinar, mai presus de efectele speciale folosite in "Spartacus: Blood and Sand" sau povestea emotionanta. Felul in care arata la cateva luni dupa ce incepuse tratamentul si speranta din ochii lui spun totul. A fost un luptator.
In cele din urma, va las ceea ce el a spus in iulie 2010, la San Diego Comic-Con: "Am uitat ca am cancer. Aceasta boala m-a facut neinfricat." Mie, personal, vorbele astea mi-au dat putere.

Prima fotografie este facuta la putin timp dupa ce incepuse tratamentul. Puteti vedea cat de fericit era...
A doua este din scena in care Sura (Erin Cummings) murea si care este preferata.
Rest in peace, Andy!

Changes

Am hotarat astazi sa dau un aer fresh blogului, schimbandu-i aspectul. Cred de prea mult timp a fost simpku si mov. Am ales o poza draguta, sexy, amuzanta. Tipa mi se pare fascinanta prin lipsa ei de inhibitii si cred ca exact asta vreau sa exprim prin "Purple Dreams" - libertate, pentru ca imi exprim parerile si sentimentele aici exact asa cum sunt. Este foarte subiectiv.
In fond, cam totul s-a schimbat in ultimul timp la mine, la viata mea si nu ar fi drept ca blogul sa nu o faca de asemenea.
Sper din suflet sa va placa.

Kisses,

          Monica

Summer End (part 2)

Capsune, esarfe albe si negre, pantofi cu toc, inghetata de ciocolata, "Prima iunbire" de Francine Prose, Lacul Rosu, somnul din masina, Sprite pe o banca alaturi de matusa mea, haine vintage, "The Hangover", acadele, "Arati asa trista...", iepuri, porumbei, vin, scoici, stancile de la Cheile Bicazului, poze de la Sinaia, cand eu n-am fost, Tesla Roadster, mascara noua, Andreea Papp, lacrimi peste lacrimi, despartiri, relegat lagaturi si rupt din nou, imbratisarea lui, planuri distruse, The Saturdays, femei puternice, visuri implinite si neimplinite, platforme, bagaje, saruturi, "My Funny Valentine", el zambindu-mi, fotografii din Breaing Down, amintiri, rochii, sampanie, "Pretty little liars", unghii albastre, Cola, restaurant pe apa, Adele, J Lo, hot pants, bagaje, parfum in par, gelozie, renuntare, regrete, iubire, cafea, Blake Lively, apa minerala cu gust dezastruos, picnic in padure, barbati claxonandu-ne, promisiuni, mic dejun la 2 P.M, speranta, muzica, bere, copilasi, reprosuri spuse la telefon in timp ce stateam pe iarba, ciocolata calda, pisici, bronz discret, intarziat acasa, cearta, cearta cu parintii, cearta pe facebook, cearta din nou, tutoriale de make-up, look nou, rochie de mireasa, autocunoastere, dorinte, nervi, ciocolata si culori.
In mare, asta a insemnat vara asta pentru mine si, cu toate dezamagirile ei, imi va lipsi.

Kisses,

         Monica

PS: Scuzati intarzierea :)

End of summer (part 1)

Anul trecut nu am scris o postare despre ce a insemnat vara aceea pentru mine, desi a fost o vara deosebita, in sensul ca, atunci cand m-am intors din vacanta (si atunci am plecat pentru doua luni, nu patru zile, ca vara asta) am facut-o cu zambetul pe buze.
De data asta voi avea o concluzie efectiv.
A fost o vara cu mai putina activitate decat anul trecut - imi amintesc ca atunci ajungeam "acasa" terminata -, insa a fost plina de realizari fata de mine insumi. M-am creat si gasit pe mine, am invatat lucruri despre ceea ce sunt, despre oamenii din jurul meu si despre ceea ce vreau sa fiu, iar lucrurile astea nu au fost niciodata clare pentru mine.
Vara asta a insemnat maturizarea mea intr-o oarecare masura - maturizare care, inevitabil, va continua. Vara asta a insemnat cunoastere de sine si un inceput de incredere in sine. Vara asta a insemnat o imagine mai clara asupra planurilor mele de viitor si a ideilor mele. De altfel, am pus in aplicare mare parte din ideile mele mele, astfel incat sunt multumita de mine in unele aspecte si sunt mandra de cartea mea, pentru ca in cele din urma am putut exprima ceea ce vroiam - ca lucrurile rele, alegerile gresite pot fi un mijloc de autocunoastere, asa cum au fost si pentru mine, si nu o cale spre autodistrugere. De altfel, vara asta a insemnat un look nou. Inca nu-mi vine sa cred cat de diferit arata parul meu si cat imi avantajeaza fizionomia.
Sper ca, prin post-ul asta si prin partea a doua, care va veni maine sau, cel tarziu, poimaine, m-am tinut de promisiunea de a scrie postari din ce in ce mai optimiste, asa cum sunt si eu.
Sper ca si vara voastra a fost la fel de minunata ca si a mea si ca v-ati maturizat odata cu mine, ca pasim impreuna spre un nou anotimp mai constienti de ceea ce suntem si ceea ce vrem si mai siguri pe noi.

Va imbratisez,

Monica

My top 3

Calitati pe care le apreciez la un barbat:

1. Maturitatea emotionala. Cred ca n-as putea suporta langa mine un barbat complet imatur. Da, unele comportamente dulci, copilaroase sunt ok atunci cand e momentul - am si eu momente in care vreau sa dezvalui partea aia a mea pe care o tot ascund -, dar ca firea lui sa fie asa ar fi de neiertat. Am cativa astfel de copii in micul meu cerc de prieteni si credeti-ma ca este un chin sa-i sculti. Un barbat matur in schimb, care ma poate incanta cu experientele lui, este atragator.
2. Simtul umorului. Cred ca o gandire optimista este un mare atuu. Ar fi perfect sa ma poata face sa rad atunci cand simt ca lumea mea se prabuseste.
3. Insusirile asemanatoare cu ale mele. Cred ca, in timp, diferentele pot afecta o relatie. De aceea, trebuie sa aiba unele lucruri in comun cu mine.

O cina romantica ar trebui sa contina:

1. Melodii romantice. Cu Frank Sinatra si Yiruma m-ar cuceri.
2. Mancare italiana. Ar fi perfect daca ar ghici ca asta imi place sau daca ar tine minte daca i-as spune asta inainte.
3. Flori.

Carti care mi-au schimbat viziunea asupra vietii:

1. "Prima iubire" - Francine Prose
2. "Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus" - Marc Levy
3. "Zori de zi" - Stephenie Meyer / "Jane Eyre" - Charlotte Bronte

Celebritati pe care le-as gazdui la mine acasa pentru o noapte:

1. Robert Pattinson, pentru ca sunt o mare fana.
2. Beyonce, pentru ca mi se pare un model interesant.
3. Stephenie Meyer, pentru ca este una dintre scriitoarele mele preferate.

Defecte cu care ma mandresc:

1. Atasamentul exagerat, dependenta de barbatul pe care-l iubesc.
2. Sarcasmul, pe care-l folosesc foarte des.
3. Dorita ca lucrurile sa se intample pe loc, nu in timp, desi constientizez ca chestii precum recastigarea increderii nu se pot intampla atat de repede pe cat vreau eu.

Daca nu as fi ales sa scriu, cel mai probabil as fi ales sa fiu:

1. Designer vestimentar. Asta e inca un vis important, insa momentat l-am pus pe un plan secundar. Nu stiu daca va mai iesi vreodata de acolo, oricat mi-as dori eu. Mi-am revizuit de curand dorintele si am hotarat ca asta nu e o prioritate.
2. Actrita. Singura mea realizare in domeniul asta este un premiu de interpretare pentru monologul "Matca" de Marin Sorescu, insa la un moment dat chiar imi doream foarte mult o cariera in domeniul asta. Anul asta voi munci ceva mai mult ;).
3. Fashion editor. Probabil la un moment dat as fi ales modalitatea asta de a contopi pasiunea mea pentru moda cu cea pentru scris. Acum, insa, cred ca, cel mult, imi voi face un blog de moda.

Placeri vinovate:

1. Ciocolata.
2. "Pretty little liars".
3. Dorinta de a sti totul despre vedetele internationale.

Nu ma pot abtine sa spun unori:

1. Evident! Mi s-a atras deja atentia ca-l folosesc de prea multe ori, dar imi place al naibii cuvantul asta.
2. Vai de viata ta! Asta cred ca e expresia mea preferata.
3. Fa ce vrei! Stiu cat enerveaza asta si totusi nu ma pot abtine.

Ceea ce lumea nu stie despre mine este ca:

1. Am telefonul practic plin cu poze adunate de pe site-uri, doar de inspiratie.
2. Sunt fana Kim Kardashian, desi majoritatea oamenilor o uraste.
3. Imi place parul ceva mai scurt, cu toate ca toata viata mea am fost genul de fata cu parul lung. Acum cateva zile mi l-am tuns pana la umeri, astfel incat e mai scurt decat a fost vreodata. Mi se pare ca arat ceva mai tanara in felul asta.

Melodii pe repeat:

1. The Saturdays - "All fired up"
2. Beyonce - "1+1"
3. David Guetta feat Timbaland & Dev - "I just wanna fuck".

Dragilor, eu m-am trezit cu pofta de viata, voi nu? :)

Kisses,

Monica

News

S-au intamplat multe in ultimul timp, puteti vedea asta pur si simplu citind comentariile de la "Or maybe I stay". Intentionam acum cateva zile sa scriu un post despre asta - am scris chiar mai bine de jumatate din el. Era cel mai plin de venin post pe care l-am scris vreodata. Spuneam in el efectiv lucrurilor pe nume si uneori, in postari, nu fac asta, ci folosesc subtilitati, astfel incat sa inteleaga doar persoanele care trebuie sa inteleaga.

Lucrurile s-au rezolvat, oarecum. Cel putin ceea ce-mi doresc a devenit mai clar, la fel planurile de viitor. Mi-am dat seama, in toata chestia asta incalcita care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru mine, care sunt lucrurile la care nu pot renunta.

Mi-am permis o oarecare aventura - asta a fost intamplarea care a darmat si ceea ce ramasese din ce-am construit. Imi dorisem sa renunt la tot, sa fie totul altfel. Mi-am schimbst in cele din urma hotararea asta, dar unele lucruri inca sunt aiurea. Sentimental, cel putin, totul e foarte neclar. Sentimentele mele, da, sunt clare, dar ce frumos ar fi daca asta ar fi problema. Sau, macar, de ar fi o singura problema.

In concluzie, pentru a compensa dezordinea din latura asta a vietii mele, am hotarat sa imi indrept atentia catre alte lucruri - lucruri care ma linistesc, ma fac sa ma simt...satisfacuta. Din punctul asta de vedere, sunt fericita.

Am cateva idei de postari si va voi scrie probabil in fiecare zi. As fi inceput de azi, dar m-as fi simtit vinovata sa nu va dau nicio explicatie dupa valul de furie din ultimele postari si comentarii.

Va imbratisez,

Monica

Things that make me happy

Scrisul

Desi am tot oscilat intre muzica, actorie si design, am aflat ca asta e vocatia mea, insa prin "scris" nu ma refer doar la visul meu de a fi scriitoare (si ma mandresc cu 165 de pagini in cartea mea, un deadline pana la sfarsitul lunii pentru a o termina si un altul pana pe 12 septembrie pentru a o scrie in PC), ci si la faptul ca sunt inconjurata de liste, caiete si alte de-astea. Imi place sa-mi scriu planurile, visurile, etapele dupa care ma schimb, ideile, principiile, imi place sa notez fiecare lucru care mi-a placut, fiecare lucru care mi-ar putea folosi. Literele ma linistesc...

Cafeaua de dimineata

Asta e un moment placut al zilei. E momentul ala in care ma gandesc la asteptarile mele de la ziua care mi se infatiseaza inaintea ochilor si in care judec, de data asta cu mintea limpede, lucrurile intamplate in ziua precedenta. Se presupune ca, pentru a avea succes, trebuie in fiecare dimineata sa meditezi 40 de minute. Eu nu pot in primul rand pentru ca nu as avea la ce sa ma gandesc atata timp si as incepe sa bat campii mental si in al doilea pentru ca ar trebui sa ma trezesc mai devreme decat vreau pentru a-mi putea permite luxul unor 40 de mintue pe care sa le umplu doar cu ganduri, asa ca imi rezerv momentele dedicate cafelii pentru a "medita".

Cartile

Cred ca ele fac lucrurile sa para ceva mai optimiste. Vara asta am citit peste tot - in pat, in padure, in leagan, in masina, ar fi ramas sa citesc pe nisip, dar nu am mers la mare -, iar cartile verii asteia imi vor ramane mereu in suflet. Pentru prima oara, ceva a reusit sa intreaca pasiunea mea pentru "Twilight" si aceasta a fost "Prima Iubire" de Francine Prose. Nu am suficient de multe cuvinte pentru ea, este emotionanta, realista, perfecta.

Esarfele

Desi le-am urat dintotdeauna si nu le-am gasit sensul, m-a prins si pe mine acest trend. Nu am multe, insa le-am asortat la o gramada de tinute, le-am pus in toate felurile, le-am folosit drept curea, drept bratara si accesoriu pentru poseta. Pot sa spun ca m-am indragostit de esarfe pentru ca dau o nota colorata outfiturilor mele, care sunt mai mult in nuante neutre.

Buclele

Natura mi-a facut bucuria de a-mi darui un par ondulat, pe care l-am iubit dintotdeauna, desi am avut o perioada de ratacire in care eram lipita de placa de intins parul (pe care nu am mai folosit-o de 3 ani). Buclele au venit in fruntea trendurilor abia sezonul asta, dar mie mi-au placut tot timpul,motiv pentru care tunsoarea mea este inspirata de Florence Welch, doar ca nu sunt roscata.

Pisica mea

Dupa cum v-am mai spus, am de 7 ani o pisica pe care o iubesc enorm, tocmai pentru ca este super-cuminte. Nu m-a zgariat niciodata, nu a distrus nimic, dar mi-a infrumusetat zilele cu puiutii ei si afectivitatea ei. E imposibil sa continui sa ma afund in depresie atunci cand ea e langa mine.

Shopping-ul

Aici nu pot sa spun ca sunt vreo obsedata, insa imi place. Nu am ajuns la stadiul de shopaholica, insa ceva nou ma relaxeaza - de aici termenul de shopping terapeutic.

Muzica

M-am indragostit de curand de "Un Momento" al Innei si "Power of love" al lui Ellie White, insa melodiile mele preferate raman "Love is forever" de la Muse si "My funny valentine" - Nico (Nico cea moarta, de la The Velvet Underground).

Astea sunt lucrurile marunte care imi fac mie viata mai frumoasa.

Kisses,

Monica

Or maybe I stay

Dupa cum v-am spus, decizia mea de a nu mai posta nu era definitiva si acum o retrag. A fost o prostie sa renunt la ceva, fie si la blogul meu personal, doar pentru ca nu ii place cuiva. A fost o prostie si sa iau o hotarare, oricat de mica, din furie si tristete.

In mai putine cuvinte, voi continua sa scriu.

Si, desi lucrurile din viata mea nu sunt tocmai ok, post-urile vor fi mai optimiste decat v-am obisnuit, in special pentru ca am descoperit o gramada de lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu voi. Ce pot sa spun, am avut nevoie de experienta asta, de o alta pastila amara cand speram al dracului de mult, pentru a ma maturiza inca un pic, pentru a ma cunoaste mai bine si poate ca asta suna patetic, poate ca e un mod de a ma convinge singura, dar trebuie sa sper si eu in ceva si daca singurul lucru care ma facea sa nu renunt, motorul meu, iubirea, este cam pus pe pauza, trebuie sa gasesc lucruri noi care sa imi ocupe timpul, sa ma imi dea putere. Nu vreau sa spun ca nu mai iubesc, dimpotriva, insa acum iubirea ma irita, ma irita sa ma gandesc la ce am avut si nu mai am, la lucrurile in care am sperat, dar care nu s-au intamplat. Asa ca nu va pot spune acum nimic despre barbatul pe care-l iubesc pentru ca tot ce este legat de el este pus sub un semn de intrebare si nici eu nu stiu ce voi face de acum inainte. Adica, stiu ce vreau sa fac, ce vreau sa demonstrez, insa nu stiu cum si de unde sa incep. Sau daca mai are vreun rost. Cert este ca lucrez la asta. Un alt barbat nu va aparea in viata mea, indiferent daca voi alege sa lupt pentru barbatul pe care-l iubesc sau sa renunt la el.

Ceea ce, pentru prima oara voi schimba, este modul meu de a reactiona. De data asta nu voi mai cersi, nu voi mai transforma lucrurile dandu-le o tenta de catastrofa, nu ma voi mai zbate intre viata si moarte, desi nu pot sa nu spun ca, prima oara cand am vazut ce fel mi-au scapat lucrurile printre degete si, mai ales, ca sunt acuzata pentru asta, imi venea sa mor. Bineinteles, ma simt deja bolnava si asta nu numai pentru ca am racit in august fara vreun alt motiv in afara de cel ca, probabil, si imunitatea mea s-a pus pe plans odata cu mine si a lasat virusii sa-si faca de cap. Imi este al naibii de greu sa dorm si asta e ceva, pentru ca in general ma oblig sa nu dorm pentru a face alte lucruri, gen a scrie, deci va dati seama cat de surprinsa am fost noaptea trecuta sa constat ca eram prea obosita pentru a-mi tine ochii deschisi, insa nu puteam dormi oricat ma chinuiam sa gasesc pozitii confortabile, sa imi relaxez corpul, sa ma deconectez de la gandurile triste. Ca rezultat, am niste cearcane de toata frumusetea. De restul dramei nu va voi vorbi - stiti si voi cum se simte singuratatea, frustrarea, dezamagirea, etc. si nu vad sensul la a mai descrie lucruri care ar trebui spuse doar exact oamenilor care nu le cred.

Acum voi face un dus lung in timp ce voi asculta muzica si voi spala toate vechile atitudini si comportamente, toate gandurile de slabiciune, toata tristetea asta si cand voi iesi de sub dus, voi fi o persoana noua. Voi avea grija sa nu renunt la lupta pentru o problema de comunicare, pentru ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu o persoana, pentru un moment de ratacire si altul in care nu am calculat toate posibilitatile. Voi constientiza ca lucrurile nu sunt atat de rele, ca n-a murit nimeni si nu-i sfarsitul lumii pentru o diferenta de principii si cateva alegeri gresite si nu voi ramane blocata. Dupa asta, voi traduce un interviu al lui Tinsel Korey, pentru ca nu am mai postat de o groaza de timp pe "Twilight lovers blog" si asta doar fiindca am pus mai presus de ceea ce imi place mie o parere idioata. Apoi, voi lucra la visul meu, pentru ca, mai presus de tot, el e ceea ce conteaza si nu ma voi lasa doborata pentru ca e prea mare, prea frumos si il voi indeplini cu sau fara alte persoane. Sunt cativa oameni, nu multi, care chiar cred in mine, cateva femei la care m-am gandit atunci cand am avut de ales daca sa continui sau nu si, comparand durerea mea ca n-am fost suficient de buna, de fidela, de persuasiva cu dezamagirea lor daca m-as da batuta si mi-am dat seama cat de minunate si speciale sunt ele, ca pe ele le iubesc pentru entuziasmul cu care mi-au vorbit despre increderea lor in mine ca voi face ceea ce voi face. Asadar, le multumesc Biancai (unii dintre voi o stiu pentru ca a tradus "El Sueno De Crepusculo"), Gabrielei (unii dintre voi o stiu pentru ca a tradus "Kidnapped" si "Midnight Dreams") si Andreei (o stiti din miscarea Stilul Tau, programul Din Pat La Altar, pentru ca a scris cartile "Stilul Tau - pentru femeia care merita" si "Secretele Unei Femei Atragatoare - Cum Sa Devii Mai Atragatoare In 66 De Zile" si pentru ca Pera Novacovici a vorbit in repetate randuri despre ea).

In final, vreau sa va spun ca nu incerc, prin postarile mele, sa par nici puternica si nici sensibila. E pur si simplu modul meu de a ma descarca. Daca nici in blogul meu personal nu as fi sincera, unde as fi?

Kisses,

Monica

Maybe i say goodbye

Dragilor, cred ca voi inceta sa mai scriu. Nu voi sterge post-urile, nu voi inchide blogul - pur si simplu nu voi mai scrie. Nu e o hotarare definitiva, nu stiu daca nu ma voi razgandi, dar meritati, daca asa voi face, sa stiti. De asemenea imi voi inceta activitatea pe Facebook, imi voi sterge conturile de Twitter si MySpace (ca si asa nu le-am folosit vreodata), imi voi sterge tot ce am in Inbox si toata arhiva de la mess. Imi voi sterge frumos toata urmele existentei mele online, exceptand ceea ce am scris pana acum aici. Stiu ca voi provoca o furtuna mai mare decat vreau, dar nu vreau ca si lucrurile de genul asta, lucruri banale, precum newsletter-ul Stilul Tau sau corespondenta cu fetele care abia asteptau sa-mi public cartea si s-o citeasca, sa fie disecate sub lupa. Si imi voi lua o dupa-amiaza sa imi fac ordine in toata hartiile mele - pentru ca imi scriu efectiv toate gandurile - si voi arunca tot ce nu are sens, desi stiu ca ma va durea sufletul pentru tot ce nu am reusit sa termin. Ma va durea in special faptul ca am un loc special unde am scris tot ce vreau, ceea ce vreau sa scriu de-a lungul timpului, oamenii pe care mi-i doresc in viata mea, educatia, casa, nunta, copiii pe care mi-i doresc, lucrurile pe care vreau sa le fac, locurile unde vreau sa merg. Imi pare rau, ce pot sa zic, pentru timpul pe care nu-l mai am, pentru greselile pe care le-am facut. Imi pare rau pentru iubirea pe care am avut-o prea putin timp, pentru visele neindeplinite, pentru momentul cand totul s-a futut (cred ca imi pot permite, intr-un probabil ultim post sa vorbesc, pentru prima si ultima oara, vulgar).

Poate ma voi intoarce. Nu stiu. Dar in schimb stiu ca va iubesc pe toti si ca-mi va lipsi sa scriu, imi vor lipsi comment-urile. Imi va lipsi tot...si nu doar legat de Purple Dreams.

Imi pare rau.

Va imbratisez,

Monica

About my holiday

Marti m-am intors din mini-vacanta mea. Pana acum, efectiv nu am avut timp sa va scriu despre asta. A fost dragut, desi nu mi-a satisfacut asteptarile in totalitate. Am vazut locuri chiar foarte frumoase, desi nu am plecat din tara, si asta e ceva venind din partea mea, pentru ca sunt foarte nemulumita de tara mea.

Am gasit linistea aceea despre care va vorbeam ca am gasit-o si vara trecuta, fiindca, pe langa locurile noi, am fost si acolo unde am fost atunci. Am putut scrie din nou ore intregi, pagini carora nu le-am mai retinut numarul, si asta e cu adevarat ceea ce si vroiam. Am citit in timpul liber si pot spune fericita ca tot ceea ce am citit mi-a lasat un gust dulce, un zambet pe buze, iar acum am o stare melancolica, romantica si asta nu numai din cauza cartilor sau a melodiilor (tocmai am descoperit niste genii ai muzicii, opusul a ceea ce ascultam pana acum, insa cu voci puternice, emotionante). M-a surprins faptul ca am descoperit urme ale barbatului pe care-l iubesc acolo unde nu a fost niciodata, sau cel putin nu alaturi de mine, astfel incat sa am o amintire cu el in acele locuri. Erau pur si simplu locuri unde mergeam in timp ce ma gandeam la el, sperante pe care le-am regasit acolo. Si cred ca asta e echivalentul cu a fi vizitat acele orase, strazi, cu el, pentru ca-mi trezesc aceleasi sentimente.
M-am intors mai relaxata, cu o putere de munca proaspata, mai increzatoare in mine, in forta mea creatoare, mai sigura pe alegerile pe care le-am facut si sentimentele mele, mai impacata cu greselile pe care le-am facut, cu o doza noua de speranta si mai pregatita pentru tot ce va urma. Aveam, cu siguranta, nevoie de o pauza.A fost un an epuizant, s-au intamplat atatea lucruri...Atata graba si agitatie...Competitivitate, ambitie, deadline-uri pentru schimbari, cafea, invatat, certuri, despartiri, lacrimi, recastigare incredere, timp pentru a scrie, amanat chestii, teze, aversiuni, fidelitate si infidelitate, greseli tampite, cunoscut oameni minunati, legat prietenii si rupt altele, timp in doi, nopti pierdute, nopti in care am adormit cu zambetul pe buze, nopti in care, dimpotriva, am adormit cu siroaie pe obraji, dragoste, experimentare, noutate, tunsoare noua, stil nou, gandire noua, maturizare, blestemat cerul si pamantul, timp pentru a ma face frumoasa, odihna pentru a-mi rezolva problemele si a le asculta si e ale altora, cearcane, hidratare, epilare, moda, Twilight, vin, isterii, gelozie, pisici, femei mai tinere, mai frumoase, saruturi, profesori, carti, tocuri, umilinta, principii, sfaturi, muzica, imbratisari mult asteptate, auto-gari, zambete, poze. Asa as descrie anul trecut. Asa ca am avut nevoie de munti, flori culese de prin paduri (pe care inca le am in buzunarul jeansilor), cafeaua de dimineata cu oameni pe care nu i-am mai vazut de mult, de lucruri simple, de un pat nou in care sa dorm mai putin decat de obicei, de ore de calatorie, de magazine cu suveniruri, de cer albastru, de un orizont mai putin larg decat aici, limitat de munti, de timp liber si, evident, am avut nevoie de vacanta asta pentru ca urmeaza un alt an greu, plin de examene si planuri de viitor, dar si cu asteptari mari, care cred ca imivor fi satisfacute, pentru ca am inteles ca asta depinde de mine si nu voi mai astepta o minune/zile mai bune de la Dumnezeu, ci voi munci eu zilnic pentru a-mi indeplini visurile.

Ceea ce e frumos e ca, gandindu-ma la vara trecuta, acum sunt si am tot ceea ce imi doream atunci. Asta ma face foarte optimista.

Vacanta/concediul vostru cum a fost?

Hugs and kisses,

Monica

About travels

Am luat acest set de intrebari din numarul numit "Vacanta Perfecta" al revistei digitale "Pe Tocuri".

• Destinatia favorita?

New York, desi nu am fost niciodata, insa imi doresc enorm.

• Cea mai frumoasa amintire de calatorie?

Hmmm, un pic cam personala pentru a v-o povesti. Cert este ca am reusit sa obtin aceasta amintire frumoasa la doar cativa kilometrii departare de orasul meu.

• Avion/tren/barca/motocicleta sau masina?

Avion pentru ca este o dorinta veche, tren pentru ca este linistitor, barca numai daca ar fi vreo chestie romantica cu barbatul pe care-l iubesc, in rest, ma mentin fidela fobiei mele de apa, motocicleta pentru ca imi doresc sa stiu care este senzatia de pe ea si masina pentru ca este...confortabil :).

• Cel mai bun ghid de calatorie pe care-l folosesc.

Nu folosesc asa ceva. Desi nu calatoresc prea mult, sunt de parere ca e minunat sa mergi intr-un loc despre care sa nu stii prea multe, pe care sa-l descoperi treptat.

• Cea mai buna revista de travel.

Nu stiu.

• Prima mea calatorie importanta.

Probabil calatoria de vara trecuta, initial din Sinaia, un pic prin Brasov si Sfantu Gheorghe, apoi prin satucul minunat despre care v-am mai povestit si orasele de pe langa el, si apoi calatoria cu care s-a terminat efectiv vacanta mea, din acel sat spre Bucuresti. V-am povestit emotiile care au facut-o sa fie importanta.

• Plaja preferata.

Inca nu m-am indragostit de nicio plaja. Ramane de experimentat.

• Cea mai buna zapada/partie de ski.

Inca nu am schiat niciodata. Este pe lista de "to do" pentru iarna asta.

• Orasul favorit.

Daca e unul in care as vrea sa merg, New York. Daca e unul pe care deja l-am vizitat si mi-a placut, Sinaia sau Brasov.

• Muzeul care m-a impresionat.

Inca nu m-a impresionat niciun muzeu.

• Cel mai bun hotel/loc in care sa stai.

In general am fost incantata de orice hotel in care am stat, am eu o fixatie. Cel mai bun loc in care sa stai este din nou o chestie personala.

• Locul de shopping preferat.

Iubesc shoppingul de orice fel, oriunde, insa daca e sa aleg un loc care chiar mi-a placut, acela e Baneasa Shopping City.

• Suvenirul perfect

Un bilet de tren pe care l-am pastrat ca amintire.

• Restaurantul pentru ai mai face oricand o calatorie.

Desi pare greu de crezut, un restaurant al carui nume nu mi-l amintesc din Sfanu Gheorghe.

• Linia aeriana preferata.

Nu stiu.

• Ce tip de bagaj ai?

Mare.

• Tips-uri de impachetat.

Totul aranjat astfel incat sa fie usor de gasit si sa fie economisit cat mai mult spatiu, fiecare lucru cu locul lui.

• Nu pleci niciodata de acasa fara...

Telefon si balsam de buze.

• Obiceiul de calatorie preferat.

Faptul ca ma entuziasmez de fiecare nou loc.

• Cu cine pleci in calatorie de obicei?

Cu parintii, cred.

• Relaxare/cultura/shopping sau aventura?

Daca se poate, toate.

• Calatoria ideala ar fi...

In New York, cu barbatul pe care-l iubesc. Cand imi voi indeplini visul asta voi fi, oficial, o femeie fericita.

• Un loc unde nu te-ai mai intoarce niciodata.

Orasul in care locuiesc acum, probabil, daca as reusi sa plec de aici si sa rup orice legatura pe care o am de orasul asta, gen parinti, prieteni, etc..

• Un loc pe care nu ai sa-l uiti niciodata.

Sinaia si, imediat ce-l voi vedea, New York.

Kisees,

Monica

Leapsa 4

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti-o la pagina 18 si scrieti al patrulea rand.

"...lunga ma ajunse ca un sloi de gheata venind din beci. Mi-am..." ("O iubire la Tibru" - Jan Koneffke).

2. Fara sa verificati, cat e ora?

17:00 cred.

3. Verificati.

16:57. Aproape am ghicit.

4. Cu ce sunteti imbracat/a?

O pereche de pantaloni trei-sferturi mov, cu un imprimeu cu chitare de diferite marimi, si un maiou galben.

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

La "Prison Break".

6. Ce zgomot auziti inafara de cel al calculatorului?

Aud melodia "Telephone", a Andrei.

7. Cand ati iesit ultima oara si unde ati fost?

Am iesit acum cateva ore si am mers la biblioteca si la cumparaturi.

8. Ce ati visat ieri noapte?

Nu-mi amintesc.

9. Cand ati ras ultima data?

Acum cateva minute, datorita surorii mele.

10. Ce aveti pe pereti in incaperea in care sunteti?

Tabloul pe care tatal meu i l-a daruit mamei pe la inceputul relatiei lor - unul dintre putinele gesturi romantice dintre ei doi - si care infatiseaza un tanar venind pe cal la o femeie frumoasa, imbracata cu o rochie lunga, albastra.

11. Care-i ultimul film pe care l-ati vazut?

"Girlfriend Experience".

12. Ati vazut ceva ciudat azi?

Da, am vazut ca o femeie pe care o cunosc este acum chiar mai nebuna decat o stiam...

13. Ce parere aveti despre acest chestionar?

E ok :).

14. Spune-ne ceva ce nu stim inca.

Am o fobie fata de apa.

15. Prenumele copilului dumneavostra, daca ar fi fetita.

Gabriella.

16. Si daca ar fi baiat?

Gabriel :)).

17. V-ati gandit vreodata sa locuiti in strainatate?

Bineinteles. In New York.

18. Ce ati dori sa va spuna Dumnezeu la Portile Raiului?

Ca e mandru de mine probabil.

19. Daca ati putea schimba ceva in lume, ce ar fi?

As schimba atitudinea oamenilor fata de animale. Am un puseu de bunatate si, pe langa grija mea obisnuita fata de pisica mea (am o iubire irationala fata de ea), am inceput sa mangai toti cainii si pisicile pe care i-am intalnit. Ma rog, nu cainii de talie mica, pentru ca nu-mi plac, ci doar cainii mari. Am langa blocul unei prietene doi prieteni canini care imi ajung pana la solduri pe care i-am numit impreuna cu ea Jacob si Seth si pe care, cat de curand, ii voi vizita pentru ca mi-am amintit de ei. Am amintiri frumoase cu ei. In schimb, un pui de pisica alb cu pete portocalii tocmai a aparut pe langa casa si m-am jucat cu el cateva minute - e foarte afectiv. Momentul meu maxim de bunatate a fost cand am gasit un mic paianjen pe marginea cazii si pe care, in loc sa-l inec cu dusul, l-am luat cu grija si l-am pus la loc sigur.

20. Va place sa desenati?

Da, dar doar schite de design vestimentar, pentru ca nu am talent la altceva. Sunt un cosmar in peisaje, animale, flori, orice.

21. George Bush?

Sunt fan Obama :P.

22. Ce ati vazut la televizor ultima data?

M-am uitat aseara la corida spaniola pe canalul sport.ro. Mi se rupea sufletul de taurul ala cand matadorul a bagat sabia in el.

Kisses,

Monica

30 de lucruri pe care, ca femeie, trebuie sa le stii

1. Ca nu exista barbatul ideal.
2. Cum sa faci lucrurile pe care urasti sa le faci, dar care trebuie facute.
3. Cum sa nu iti pierzi personalitatea cand intri intr-o relatie.
4. Cum sa accepti complimente.
5. Ca e mai bine sa regreti ceea ce ai facut, decat ceea ce n-ai facut.
6. Cum sa gatesti, macar un singur fel de mancare.
7. Cum sa iti oferi un nou inceput.
8. Ca scuzele nu rezolva situatia.
9. Cum si cand sa renunti, sa demisionezi, sa termini o relatie, sa rupi o legatura de prietenie.
10. Cand e momentul sa dai mai mult din tine, sa muncesti mai mult.
11. Cum sa te faci placuta.
12. Cum sa te distrezi singura.
13. Ce iti doresti de la barbatul pe care-l iubesti si pana unde merge iubirea ta pentru el.
14. Ce nu poti ierta.
15. Ca nu vei obtine niciodata nimic daca iti traiesti viata intr-un mod inconstient, neimplicandu-te in mod activ.
16. Care sunt obiectivele tale pe termen lung.
17. Ca e mai bine ca fii absolut ridicola decat absolut plictisitoare.
18. In cine ai incredere si cine nu merita increderea ta.
19. Ca nu poti schimba ceea ce s-a intamplat deja, ceea ce ai spus/facut deja sau sentimentele oamenilor pentru altcineva.
20. Cum sa-ti transmiti sentimentele printr-un sarut.
21. Cum sa privesti barbatul pe care-l iubesti si cum sa-i cuprinzi mana.
22. Cand ar trebui sa fii geloasa.
23. Cum sa te simti frumoasa cu lungimea piciarelor tale, latimea soldurilor tale si marimea sanilor tai.
24. Ca totul depinde de atitudine.
25. Ca nu ai niciun motiv sa-i dai cuiva sperante, daca tu stii deja ca nu mai are nicio sansa.
26. Ca daca cineva merita in adevaratul sens al cuvantului, merita sa lupti cu toata puterea ta pentru a-l pastra langa tine.
27. Cum sa treci peste teama, durere si asteptare.
28. Cum sa traiesti fiecare moment cu intensitate.
29. Ca scopul tau trebuie sa fie combustibilul care sa te faca sa mergi mai departe.
30. Ca nu un barbat trebuie sa reprezinte fericirea ta.

Ce am uitat?

Kisses,

Monica

30 de lucruri pe care, ca femeie, trebuie sa le ai

1. Un barbat care sa aiba trasaturile de personalitate pe care ti le doresti de la un barbat si de care sa fii mandra.
2. Un fost iubit de care sa nu te mai lege nimic, dar de la care sa fi invatat ceva.
3. Ceva cu care sa te imbraci si cu care sa stii ca-l poti cuceri atat pe barbatul pe care-l iubesti, cat si pe viitorul angajator.
4. O rochie in care sa te simti cea mai frumoasa femeie.
5. Un trecut lipsit de regrete, de care sa nu-ti fie rusine.
6. Ceva care sa-ti aminteasca de cel pe care-l iubesti si pe care sa-l poti vedea/imbratisa/purta/etc. oricand el nu este langa tine.
7. Curajul de a spune ce simti.
8. Un ruj rosu pe care sa nu-ti fie rusine sa-l porti.
9. Proprii tai bani.
10. O realizare personala pe care sa astepti cu nerabdare sa o povestesti tuturor.
11. Capacitatea de a cere ajutor.
12. O personalitate si un caracter de care sa fii mandra.
13. O bijuterie scumpa, dar care sa stii ca nu da gres.
14. O silueta de care sa fii multumita.
15. Un CV in care sa ai incredere.
16. Un set de lenjerie intima foarte, foarte sexy.
17. Un prieten pe care sa-l poti suna la orice ora din zi si din noapte.
18. Independenta financiara si emotionala.
19. O amintire frumoasa pe care sa o poti povesti oricand cu zambetul pe buze.
20. Visuri pentru care sa muncesti zilnic.
21. O rutina de infrumusetare dupa care sa te simti minunat.
22. Curajul de a fi naturala, de a te murdari pe maini.
23. Capacitatea de a-ti satisface sexual partenerul, de a te urca deasupra si a "munci".
24. O oarecare maturitate emotionala.
25. Inocenta si creativitate nepierdute, astfel incat sa poti rade, iubi si sa te poti distra ca un copil atunci cand e momentul.
26. Iubire si respect de sine.
27. O pereche de stilettos pe care sa mergi cu incredere.
28. Macar startul catre o cariera de succes.
29. Tarie de caracter, orgoliu, ambitie si principii de viata.
30. Un hobby de care sa te ocupi, care sa te relaxeze si deconecteze de la problemele cotidiene.

Mie, personal, imi lipsesc proprii mei bani, independenta financiara si un CV pentru ca inca nu am ajuns la varsta la care sa am asa ceva, intr-o oarecare masura independenta emotionala pentru ca sunt foarte atasata si, de asemenea, inca mai am de finisat la caracterul si personalitatea mea, dar asta e in proces de desfasurare si genul acela de realizare personala inca mai are de asteptat vreo cateva luni.

Am uitat ceva?

Tipatul lenesului

Asa cum v-am promis, azi va voi vorbi despre acea carte. Mai exact, se numeste "Tipatlui lenesului" de Sam Savage, cunoscut pentru "Firmin", pe care insa n-am citit-o niciodata.

Este o carte descurajanta, scrisa din perspectiva unui om obosit. Intr-un sir lung de scrisori dintre Andy Whittaker si cei cu care interactiona, "Tipatul lenesului" vorbeste despre singuratatea care duce la nebunie. Va las cateva citate ca sa intelegeti despre ce vorbesc: "Ce vad acum adesea e un chip contorsionat de ceea ce banuiesc ca sunt chinuri sufletestiinsuportabile". "Expresiile si gesturile lui au devenit supradimensionate, , exagerate, chiar grotesti - mi-au amintit de schimonoselile cabotine pe care le vezi in vechilr filme mute". De departe cel care imi place cel mai mult este insa: "In ultima perioada, de aproximativ o luna, am remarcat un nou licar in privirea lui lipsita de orice viata. Am stiut ca este semnul ca am in fata un om ajuns la limita. La care limita anume n-as pytea spune exact, desi licarul aducea foarte tare cu cel pe care-l avea in privire sotul meu in noaptea cand s-a urcat pentru ultima oara la volan." Desigur, sunt multe altele, Sam Savage descrie singuratatea inspaimantator de bine.

"Tipatul lenesului" vorbeste de asemenea despre tradare, pentru ca sotia lui l-a tradat pe Andrew Whittaker. Este o descriere atat de precisa, atat de patrunzatoare a geloziei... Poate ca sunt ultima persoana care ar trebui sa vorbeasca despre tradare, insa in momentul cand am citit acea scena, m-a durut sufletul pentru ceea ce Jolie ii facuse lui Andy si m-a durut sufletul pentru ceea ce eu insumi am facut. Nu va voi transcrie acele randuri, va las sa le cititi singuri.

Dupa ce Jolie l-a parasit, Andy cauta alinarea la o fosta amanta, care insa il respinge de asemenea. Poate una dintre cele mai dureroase parti este cea in care Andy ii scrie: "Cum ai putut sa te cobori pana la a-mi eticheta amintirile drept o melasa erotica? Asta n-am sa ti-o iert niciodata".

Andrew era un om plin de speranta, visator, optimist chiar. Avea o imensa incredere in visul lui, pe care in fiecare zi il planifica. Punctul lui critic, caderea lui nervoasa, a fost in momentul in care a renuntat si la acel vis.

Titlul l-am inteles abia spre sfarsit si, credeti-ma, este o metafora foarte frumoasa. Va recomand sa cititi "Tipatul lenesului", pentru a intelege comparatia pe care autorul o face. Este, de altfel, o carte foarte realista, nu e nimic fantastic. Tocmai realitatea descrisa fascineaza. Cei care au trecut printr-o depresie, vor intelege.

Cand am terminat de citit cartea, am simtit un gust amar, tocmai pentru tristetea lui Andy, si poate ca nu ar trebui sa va dezvalui sfarsitul, insa nu pot sa nu va citez partea asta a sfarsitului. Este reprezentativa: "Vezi tu, nu mai am nimic de facut aici. Plec la drum fiindca sunt plictisit, fiindca sunt inspaimantat, fiindca sunt trist. Dar, in esenta, plec fiindca propriile mele glume nu mi se mai par amuzante. Acum cand ma gandesc la ele, ma intreb daca or fi fost vreodata amuzante sau rasul meu le facea sa para asa."

Sper sa o cititi.

Kisses,

Monica

This is for my holiday

Disclaimer: acest articol se adreseaza femeilor.

Dupa ce planurile mele de vacanta s-au schimbat si au fost anulate de cateva ori, in cele din urma am un plan care se presupune ca e sigur si subliniez, se presupune, insa cum ceilalti isi fac planuri si se bucura, iar eu doar sunt aia rea care le tot repeta "nu se va-ntampla, nu se va-ntampla", am decis sa imi fac o micuta lista cu ce voi lua cu mine, pentru ca asta e marea mea problema.

Ideea e ca am la dispozitie un singur bagaj - si evident nu vreun troller enorm - si maxi bag-ul meu, in care oricum incape jumatate de casa.

Primul pe lista e costumul meu de baie nou, folosit o singura data (si degeaba, pentru ca bronzul meu abia se cunoaste), croit astfel incat sa imi flateze silueta. Este intr-o combinatie de culori, dintre care cel mai mult iese in evidenta movul. E practic perfect.

De asemenea, imi voi lua doua perechi de hot pants, fiindca sunt obiectele vestimentare pe care le iubesc cel mai mult. Acestia sunt usor de asortat cu orice si sunt sexy. Bineinteles, imi voi lua cu mine si jeansi, pentru a demonstra ca am invatat ceva din vara trecuta, cand am avut doar haine subtiri si, cand am ajuns in Sinaia am fost asaltata de un frig ca naiba. Cand am plecat de aici erau vreo 30 de grade Celsius, iar cand am ajuns acolo erau, nu stiu, vreo 12, poate mai putin si in dimineata urmatoare am fost nevoita sa-mi cumpar imediat jeansi noi, lungi. Asa ca voi lua doua perechi de jeansi lungi - pe aceia cumparati din Sinaia, pentru ca merg la orice plimbare sau ceva de genul si pentru ca-mi fac fundul sa arate fain, si unii skinny, mai stylish - si unii trei-sferturi, cu talie inalta. Deci, asta inseamna 5 perechi de pantaloni. Mda, n-am inceput bine.

Urmeaza bluzele. Aici e greu. Topuri, bluze, tricouri, maiouri, camasi... Ce sa aleg? Ok, lucrul prioritar este clima si, cum voi merge la munte, am nevoie de bluza mea mov cu maneca lunga. De aici pot sa fac ce vreau: un tricou roz neon, pentru ca e o porunca a modei sa port asa ceva sezonul asta, un maiou alb sexy, pentru ca-l pot transforma in mii de feluri cu accesorii, un top mov, sexy, un tricou gri cu imprimeu vesel si un tricou/maiou negru, inca nu m-am hotarat care, pentru ca trebuie sa am ceva neutru, care sa se potriveasca la orice. Ok, sa recapitulam: 6 bluze. Nici n-am continuat bine.

Rochiile si fustele nu cred ca imi vor trebui prea mult. O rochie clasica, alba pe care pot purta oricand si una ciclamen, care e preferata mea, o fusta, scurta, sexy, mov, si una inocenta, neagra, cu croiala in V. Hai cai bine: doar doua fuste si doua rochii.

Acum revenim la clima. Probabil ca voi mai iesi si seara si oricum s-ar putea sa fie zile racoroase/ploioase, asa ca imi voi lua geaca de piele neagra, de biker, si un cardigan mov, lung, cu nasturi, la care tin al naibii de mult, pentru ca am tone de amintiri care-mi vin in minte cand il vad, cand il port. Nu cred ca voi renunta vreodata la el. Pentru ca geaca de piele va sta langa mine in masina, e ca si cum as lua un singur lucru. Din ce in ce mai bine.

Acum e randul pantofilor. Aici e nasol. Pai, in primul rand, am nevoie de sandale (negre, cu tinte, foarte dragute) si de tenisi, pentru terenuri accidentate (si astia tot negri). Pentru ca planul ca, pe langa celelalte locuri, sa mergem si prin Brasov, am nevoie de sandalele inalte si, probabil, o pereche de stiletto. Dar prin plimbarile obisnuite, am nevoie de balerini si cand voi iesi din casa, doar asa, sa ma plimb prin gradina sau sa scriu pe banca, voi avea nevoie de slapi. Sase perechi!!! Pe dracu! Nici de-as pleca in alta tara n-as putea sa iau atata cu mine. Trebuie sa renunt la cativa, ramane sa ma gandesc la asta.

Urmeaza, evident, lenjeria intima, insa aici nu va detaliez :">.

Am terminat, oficial, cu hainele - raman accesoriile. Sa vedem: o singura curea neagra, eleganta, pe care sa o pot pune la orice. In cutiuta cu bijuterii: 9 perechi de cercei (cei mai multi sunt din aceia micuti si colorati, ca acele cu gamalie), 3 lantisoare, 3 inele. Separat, intr-un buzunar al maxi bag-ului: 2 bratari pe care sunt profund convinsa ca nu le voi purta niciodata pentru ca am impresia ca bratele mele sunt prea slabe pentru a arata bine cu bratari si un ceas fashion, cu niste pandantive in forma de posete si pantofi. Bun, astea nu ocupa efectiv spatiu in bagaje, pentru ca vor fi in geanta mea.

Mi-ar trebui o poseta, insa sunt atat de obisnuita sa pun in buzunare tot ce iau cu mine, incat imi voi lua doar o geanta-plic, pentru cazul in care vom merge la un restaurant.

Desi sunt tentata sa iau tot portfardul cu mine, mi-am propus sa nu iau mai mult decat unul mic, mic, mic, auriu, iar de cand am inceput sa ma machiez doar foarte, foarte natural, asta nu va fi greu. Voi lua o paleta cu farduri de pleoape, blush-ul (folosesc intotdeauna o nuanta de roz deschis, perlata), doua rujuri (unul rosu de care m-am indragostit si unul ciclamen, care folosit asa cum e el e foarte tare - bun pentru seara -, insa aplicat cu degetele, asa cum recomanda make-up artistii, arata foarte natural), un balsam de buze pe care, inevitabil, il voi folosi in 90% dintre cazuri, pentru ca imi place mult culoarea naturala a buzelor mele, mascara waterproof, cutiuta cu pudra, pensula de blending si cea pentru pudra, fonul de ten (tocmai mi-am cumparat unul cu minerale, care imi da un look natural, dar cumva impecabil, de portelan), concealer-ul, penseta si parfumul Outspoken by Fergie. Pe langa astea, imi voi lua samponul in varianta mini, crema hidratanta si cea anti-vergeturi si peria de par.

Lucrurile foarte, foarte importante:

1. Sa-mi iau 1-2 carti de vacanta, pe care sa le citesc pe drum si-n timpul liber. Ma voi ocupa de asta maine sau poimaine, cand voi merge la biblioteca. Voi alege, evident, ceva spumos, poate din colectia "Chic" si o poveste de iubire. Ideea nasoala e ca am luat acum destul de mult timp o carte (de una dintre celelalte patru va voi vorbi in post-ul viitor, pentru ca m-a marcat intr-un fel in care nu a mai facut-o vreodata o carte) si abia azi mi-am dat seama ca e chiar interesanta, asa ca am noaptea asta la dispozitie si poate si ziua de maine partial pentru o citi si, de-asta, acum cand va scriu, am in fata o ceasca de cafea.
2. Sa-mi iau Cosmopolitan, pentru a avea de citit si altceva decat literatura. Cred ca tot maine/poimaine ma voi ocupa si de asta.
3. Sa-mi iau caietele si sa le pun in maxi bag intr-un loc unde sa nu fie nici o sansa la un miliard ca ceva sa curga pe ele. De la cartea mea nu-mi iau vacanta.
4. Sa-mi iau de asemenea si un caiet gol in care sa scriu lucruri importante sau pur si simplu ganduri. Acasa am deja zeci de astfel de caiete pline.
5. Sa nu uit naibii sa-mi iau incarcatorul de la telefon.
6. Si o oja albastru Tiffany.

Ce am uitat: bluza mea preferata, mov, din dantela (you can see it here).

Bagajele voastre ce contin?

Kisses,

Monica

For you, my little girl

M-am uitat prin postarile mai vechi, am recitit ce am scris cu luni in urma si am descoperit ca, in postarea asta v-am promis ca va voi vorbi despre prietena cu care am inlocuit-o pe cea veche, pentru a nu mai simti ruptura si am realizat ca n-am facut asta, asa ca o fac acum.

O voi numi M., nu vreau ca vreuna din persoanele despre care am vorbit vreodata pe blog sa iasa din anonimat si sper sa intelegeti faptul ca vorbesc despre "barbatul pe care-l iubesc", M. si A. si alte litere initiale si nu dau nume.

Pe M. am cunoscut-o in urma cu aproape patru ani, cand mi-am schimbat colectivul, dar nu am fost prietene de la inceput - ea este genul de fata timida, stearsa, care nu iese in niciun fel in evidenta, iar eu imi doream exact opusul de la prietenii noi pe care aveam sa mi-i fac. Eram obisnuita sa fiu prietena cu toata lumea, sa fiu populara, asa era in vechiul meu colectiv si, bineinteles, m-am imprietenit cu fetele populare. Atunci a fost punctul meu maxim de lipsa de incredere in mine. Increderea mea - desi pare greu de crezut, inainte sa intru in acel colectiv, eram o sursa nesfarsita de incredere in mine - a fost facuta praf. M-am pierdut pe mine si mi-e rusine de perioada aia a vietii mele. Am devenit una dintre fetele superficiale, super-machiate, cu parul intins cu placa, care se purtau oribil cu toata lumea. Am continuat mult timp sa fiu orice vroiau persoanele cu care vroiam sa fiu prietena, am mers unde au mers ele, am facut ce au facut ele, am aratat ca ele. Si a mers din ce in ce mai rau, pentru ca, dupa putin timp, m-am indragostit si copilul acela care atunci imi placea mi-a zguduit si mai tare increderea in mine. Eram deja intr-o depresie de toata frumusetea si ma vedeam din ce in ce mai grasa si mai urata.

Am trecut peste episodul asta - am devenit interesanta in ochii "prietenelor" mele, am ajuns la silueta pe care o vroiam, am incetat sa-l mai plac pe baiatul ala, insa tot nu eram eu, ci dimpotriva - ma pierdeam din ce in ce mai mult. Am devenit mizerabila, minteam atat de mult ca uitam unde se sfarsea realitatea si incepea povestea. Da, daca am invatat vreodata ceva de la acele prietene ale mele, cu siguranta acel lucru e cum sa mint.

Atunci am cunoscut-o pe M. Eram foarte diferite - eu eram unul din catelusii fetelor populare, ea era timida. Cred ca abia atunci am inceput sa ma simt acceptata. Am gasit enorm de multa bunatate in ea, dar inca nu eram foarte, foarte apropiate, eram fiecare cu anturajul ei. Ea, de fapt, nu avea un anturaj.

Atunci a venit marele dezastru - m-am indragostit iar. Vreo cateva zile a fost numai miere si fluturasi in burta, apoi a urmat despartirea mare si zgomotoasa. Am plans in bratele lui A., fata de care v-am vorbit aici, iar a doua zi, culmea, am plans in fata lui, iar M. m-a consolat. Am devenit mai apropiate, i-am povestit ce mi se intamplase. Era chiar draguta. Totusi, chiar si dupa despartire, eu si acel baiat inca ne-am mai intalnit, desi era cu altcineva. Eram cea de-a doua. Nu imi dau seama de ce ma umileam atat.

Au urmat trei luni cred in care nu stiu sigur ce eram, insa am inceput sa-l urasc profund si de asemenea pe prietenele mele. Nu mai eram alaturi de ele, eram cu M. Abia incepusem sa ma uit la primul film Twilight, iar ea mi-a spus ca incepuse sa citeasca si cartile - pe atunci nu stiam ca erau si carti si asta ne-a legat, Twilight. Vorbeam ore in sir.

Trecusem de drepesie si incepusem sa devin eu - asa naturala si simpla cum eram, prietenoasa, nu insuportabila, cu parul meu ondulat. Incepusem sa iubesc, de data asta nu barba in adevaratul sens al cuvantului, nu un copil. Era cel mai frumos lucru care mi se intamplase. Intr-o duminica, i-am dat celui din trecut ultima sansa, prpria noastra intalnire, nu in trei. Am asteptat o ora in frig, l-am sunat pe cel pe care-l iubeam de fapt si atunci a inceput tot ce a fost frumos in viata mea, iar daca atunci nu as fi lasat trecutul in urma, nu as fi avut nimic din ce am acum.

M. a devenit din ce in ce mai apropiata de mine. Un timp, a crezut ca eram prietena cu ea doar pentru banii ei. Da, i-am acceptat de cateva ori, dar ceea ce e ea e motivul pentru care sunt atat de apropiata de ea. Nu cred ca vreo alta fata a patrus atat de mult in viata mea. Suntem asemanatoare, exceptand faptul ca eu m-am maturizat. Ea e inca un copil, iar asta e cel mai dulce lucru la ea, pentru ca imi place sa o protejez, sa am grija de ea, e un sentiment matern satisfacut. E inocenta ei, e povestea ei draguta, e faptul ca avem mii de lucruri in comun, desi venim din medii diferite, e interesul ei fata de ceea ce vreau sa fac. Lucrurile astea o fac minunata.

Cu vechile mele prietene, abia acum am ajuns la un echilibru. Am avut de curand noi motive de cearta si, rezolvandu-le, am ajuns in sfarsit sa ne tratam de la egal la egal. Am obtinut respectul pe care l-am cautat patru ani aproape si l-am gasit acum. Si nu m-am mai simtit inferioara lor si nu s-au mai simtit superioare mie.

Kisses,

Monica

P.S.: V-am promis aici ca va voi spune modelul acelei Skoda. Se pare ca am vazut aiurea si nu era o Skoda. Caut in continuare si va voi spune ce era de fapt.