Din pacate, nu m-am putut bucura de toate lucrurile astea prea mult pentru ca mi-am oferit timpul asta liber pentru a scrie. Am un puseu de ambitie si mi-am propus ca, in cele 30 de zile pe care mi le-am stabilit pentru a schimba la mine orice mai este de schimbat, sa termin de facut si ultimele modificari la cartea pe care am scris-o (am mai vorbit despre ea aici). Printr-o intamplare pe care initial am considerat-o nefericita, dar pe care acum o consider absolut fericita, epilogul si vreo 30 de pagini de dinainte de epilog au ajuns la 250 de km departare de mine, astfel incat am fost nevoita sa rescriu totul si asa mi-am dat seama cate lucruri trebuiau adaugate, cate lucruri trebuia sa invete personajul meu, prin cate schimbari trebuia sa treaca odata cu mine, iar acum am 232 de pagini, in conditiile in care in varianta initiala avea doar 207, si inca mai am pana la epilog.
Am facut toate modificarile astea si am adaugat atat de mult pentru ca, initial, nu aveam decat o imagine foarte "in mare" asupra felului in care o voi continua, apoi mi-au venit cateva idei. Imi amintesc exact cum: veneam cu tata cu masina de la bunici si am vazut o masina rosie. O Skoda din cate imi amintesc - voi intreba si va voi spune intr-o postare urmatoare si modelul. Si atunci mi-au venit cateva amintiri in mine, involuntar, mi-am creat o mica dorinta cu ce mi-as fi dorit sa se intample, am cautat motive pentru care dorinta ar fi putut deveni realitate si am inceput sa imi imaginez din ce in ce mai mult, pana cand am realizat ca acela era felul in care puteam continua. Acea masina rosie a fost inspiratia mea, acea masina rosie reprezinta continuarea cartii mele. Cand am ajuns acasa, era deja prea tarziu si tot ce vroaim era sa vorbesc cu barbatul pe care-l iubesc si sa dorm, pentru ca eram foarte obosita, insa in ziua urmatoare, am chiulit de la scoala (hai, ziceti ca voi n-ati facut asta niciodata) si am facut un rezumat a ceea ce vroiam sa se intample in al doilea volum. Am acum acest rezumat la mijlocul caietlui meu de teme de limba romana :). Si, pentru a putea continua in acel fel, a trebuit sa adaug unele lucruri.
Alte adaugari le-am facut pentru ca eu m-am maturizat si nu ma lasa sufletul sa nu imi maturizez in acelasi fel si personajul. Intamplator sau nu, am trecut prin aceleasi lucruri (desi mie mi s-a intamplat la un an aproape dupa ce am scris pentru prima oara intamplarea ei) si, chiar daca eu crezusem ca amandoua am fi depasite de o asemenea situatie, mi-am dat seama ca amandoua suntem mai puternice decat credeam eu, ca ne putem trezi la realitate si schimba si vom trece peste tot.
Mi s-a facut prima oferta de publicare, de curand. Inca nu am vorbit despre asta cu altcineva decat mama, dar sunt aproape sigura ca o voi refuza. As obtine recomandarea unui scriitor pe care il apreciez foarte mult, o persoana candva foarte apropiata mie ar face o apreciere critica, ceea ce poate este mai mult decat ma asteptam, insa voi avea jos, pe coperta, numele unei edituri practic necunoscute, si sunt mai ambitioasa de atat. Nu am muncit aproape in fiecare zi timp de doi ani la cartea asta pentru a-i oferi atat de putin, dupa ce am pus in ea toate amintirile, toate sentimentele mai mult sau mai putin frumoase, toate parerile, convingerile si dorintele mele. Nu ma pot multumi cu atat de putin, asa ca, imediat ce va fi gata (mi-au mai ramas 27 de zile), imi voi incerca norocul si la alte edituri, mai mari, si am incredere. Stiu ca pot fi buna, dar vreau sa fiu cea mai buna.
Kisses,
Monica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu