Ati simtit vreodata cum un lucru frumos, pozitiv, minunat, fericirea voastra se evapora usor sau, dimpotriva, brusc si ia de pe ochii vostri ochelarii roz cu care priveati lumea, ii sfarama si va lasa sa vedeti realitatea in esenta ei? V-ati simtit vreodata dezamagiti efectiv de realitate, de oameni, de tot? Eu da, de curand chiar, in repetate randuri, pentru ca nu am fost constanta in nicio decizie si mi-am schimbat de atatea ori drumul incat am ajuns, la un moment dat, sa ma intorc la punctul de plecare, sa ma asez acolo unde toate drumurile se desfasurau in fata mea si sa incep sa plang, insa de data asta nu vreau sa va vorbesc despre tristetea mea pentru ca, in cele din urma, ea nu mai e, fiindca am ales si, daca pana acum, intrebandu-ma "Sunt sigura?" doar imi asterneam in fata mii de semne de intrebare care imi faceau albe noptile, acum pot spune un "DA" hotarat. Am adormit cu iubire in suflet si m-am trezit cu iubire in suflet si de-asta stiu ca am ales corect.
Dupa cum spuneam, nu va voi vorbi despre dezamagirile mele, ci despre ceea ce scriu. Acum, cand sunt complet singura si nevoita sa gasesc modalitati infinite de a face ziua sa treaca, scriu mult si nu credeam ca voi mai avea acea stare de flux, de a scrie zeci de pagini o data pe care am avut- o vara trecuta. Mereu am crezut ca era vorba despre locul in care am scris vara trecuta - un sat micut, dar incredibil de frumos, din nord-estul judetului Covasna, opusul a tot ce mi-a placut vreodata, eu fiind obsedata cumva de agitatie si orase mari. Am gasit acolo atata liniste, atata impacare si inspiratie... A fost, fara indoiala, cea mai frumoasa vara din viata mea - niciodata nu am fost atat de libera si fericita, niciodata nu am dansat, cantat, scris atat de mult, niciodata nu am muncit atat de mult si niciodata nu am plans atat de mult. In esenta, am trait, am fost vie si asta e o chestie fascinanta, pentru ca sunt foarte des amortita, iar in noaptea in care am parasit acel sat si in toata ziua ce a urmat, am trait mai multa fericire decat am visat vreodata. Mi s-a umplut inima de iubire, e un sentiment pe care nu pot sa-l descriu si pe care de atunci l-am mai trait o singura data, intr-o singura zi, in ianuarie, pentru a-l redescoperi acum. Aseman acest sentiment cu o melodie, una banala, comerciala, a unor cantareti romani, dar pe care am auzit-o pentru prima oara in acea zi de vara, in drum spre Bucuresti, de care mi-am adus aminte in ianuarie si pe care o ascult acum. Melodia asta are in ea intunericul, geaca de piele, saruturile, tot ce-am simtit in noaptea aia, soarele, drumul, aeroportul, imbratisarile, zambetul lui, tot ce-am trait in ziua aia, lacrimile, apa din cada, ochii lui, tot ce-a fost in ziua aia din ianuarie si, acum, vocea lui, soarele asta care aproape a apus, dorul, tot ce-am vazut azi.
Revenind la ce spuneam, nu locul ala mi-a dat aceasta stare, ci pur si simplu vara, vacanta, timpul. Va spuneam acum ceva timp ca adaug lucruri la ceea ce am scris deja in cartea mea. Abia acum, la sfarsit, adaug cel mai mult, pana acum am adaugat doar mici informatii, intamplari scurte care erau cerute, insa acum e ceea ce lasasem sa treaca. Aratam ce facuse sa se intample asa si, imediat dupa, era un "de atunci au trecut x luni", lasand totul sa se intample in mintea cititorului, crezand ca nu erau suficient de multe cuvinte pentru a descrie asa ceva, insa in realitate nu eram pregatita pentru asta, aveam nevoie de acea experienta. Atunci era doar un vis urat care ma rugam in fiecare zi sa nu se intample, insa care s-a materializat,astfel incat acum pot descrie tot.
Ceea ce ma fascineaza este felul in care iluziile personajului meu se prabusesc, asa cum odata ale mele s-au prabusit. Acum, cand isi da seama ca povestea ei frumoasa s-a terminat si se simte tradata de tot, cand invata sa fie puternica, devine in sfarsit o persoana imperfecta, cu lipsuri, temeri, frustrari. Devine reala prin slabiciunea ei, prin lipsa de aparare. Nu mai e perfecta, asta vreau sa impartasesc cu voi. Stiti, este acel moment cand nu mai ai lumea la picioare, cand carcasele-ti sunt sparte si vezi realitatea.
Kisses,
Monica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu