Such a beautiful night, such a hopeful morning

00:40: Incerc sa imi fac patul fara sa trezesc pe nimeni, cu lumina de la telefon. Chiar si asa nu vad nimic, fiindca imi vine sa plang. La dracu' cu tot! Ma duc in baie, unde nu imi va auzi nimeni suspinele si pot sa injur linistita toti oamenii pe care i-am cunoscut si pe care nu i-am cunoscut, civilizatiile disparute si viitoarele zece generatii printre lacrimi, inainte sa declar ca e numai vina mea si sa incerc sa imi gasesc orice defect care m-a adus aici. Mda, horoscopul avea dreptate ca nu uit niciodata greselile celorlalti si ca as fi in stare sa ii spun unui om, pe patul de moarte, ca in generala s-a uitat rautacios la mine, dar nici ce am facut eu nu uit vreodata.

00:50: Pe dracu'! Acum plang si mai tare. Lacrimile imi cad pe cearsaf in timp ce incerc sa il fac sa stea drept.

00:53: Am terminat si m-am intins in sfarsit. Patul asta e prea mare pentru a fi singura in el. S-ar zice ca m-am obisnuit cu el, odata ce intotdeauna am fost doar eu in el. De ce deodata simt ca lipseste ceva? Poate un "noapte buna"...

00:55: Celalalt telefon nu mai are baterie. Nu pot sa ascult muzica.

00:56: Nu pot sa dorm, e prea liniste. Lacrimile mi s-au uscat si parca m-am calmat un pic, dar nimic nu e ok inca. Merg cu telefonul pe hol, unde il bag in priza. Il las pana la 1:30. O sa-i fie de ajuns.

00:58: Sunt cel putin 20 de grade, dar mie mi-e al dracului de frig. Stau cu toata patura peste mine si o strang in brate cat pot de tare si vreau sa-mi imaginez ca e un om care imi poate raspunde la imbratisare. Vreau sa-mi imaginez ca nu sunt singura, ca niciunul din lucrurile astea nu s-a intamplat. Vreau sa-mi imaginez ca acum imi pot aseza capul pe pieptul barbatului pe care-l iubesc, ca el isi poate pune mainile in jurul meu si ca imi pot petrece toata noaptea in bratele lui, ca si cum nimic rau nu mi se poate intampla atata timp cat el e aici. Dar nu-mi pot imagina niciunul din lucrurile astea, pentru ca el nu e aici.

1:07 AM: Sunt atat de singura...Niciodata nu am fost atat de singura, iar eu am fost practic intotdeauna singura - fara prieteni prea multi, fara sa ies mai mult decat la cateva luni cu cineva, fara altcineva decat mine. Niciodata nu am avut nevoie de altcineva, am putut face totul singura, nu mi-am permis sa fiu o povara pentru cineva si, oricat de greu a fost, am stiut ca, cu cat voi fi mai singura, cu atat ma voi respecta mai mult si, la fel, dupa noaptea asta, ma voi respecta mai mult, pentru ca am trecut peste noaptea trecuta, in care m-am rugat lui Dumnezeu sa mor, si voi trece si peste noaptea asta.

1:11 AM: Femeia puternica din viata mea (cea depre care va vorbeam ieri) a fost atat de buna cu mine. Sunt sigura ca, imediat ce voi trece peste socul intamplarii asteia, voi fi de neoprit. Asa cum am invatat, voi "multumi experientei dureroase, imi voi lua ramas bun de la ea si voi merge mai departe". Doar ca acum sunt atat de lipsita de putere... Sunt in pragul colapsului, sunt atat de aproape sa explodez si sa-mi vars pe toti, pe el, toate cuvintele pe care le gandesc, dar nu voi cadea. Voi reusi singura sa trec pestea asta, fara sa ma plang lor pentru cat rau mi-au facut, pentru ca si eu le-am facut atata rau si stiu ca merit tot. Imi vin in minte versurile melodiei "A Million Stars" : "You'll feel love again, you'll feel love again, you'll feel love again...after the rain".

1:19 AM: Nu mai suport sa stau aici si sa plang. Pana la 1:30, cand telefonul imi va fi incarcat, voi citi din "Bridget Jones: La limita ratiunii" de Helen Fielding. Da, asta imi va ridica un pic moralul.
1:30 AM: Bateria telefonului meu e incarcata. Pot asculta muzica. Imi pun telefonul celalalt cat mai sus sub perna, iar eu ma intind ceva mai jos, astel incat, daca voi primi vreun mesaj de la Cosmote, sa nu tresar cu toata fiinta mea, sperand ca e el. Deja am plans atat de mult incat simt toata fata umflata, nu doar ochii - nu-mi pot permite sa ma trezesc in noaptea asta pentru o alarma falsa.

1:33 AM: Apas pe "PLAY" la radio.

1:34 AM: "Mi amore mio ti amo, mi amore mio ti amo, mi amore mi, mi amore mi..."

1:37 AM: "Only you, only you, my beautiful dream, I loved you..."

1:38 AM: Ma ***** in ele de melodii de dragoste!!!!

1:40 AM: Oh, pe cine naiba incerc sa pacalesc? Il iubesc! Si mi-e atat de dor de el, incat ma arde pe interior. Toata ziua m-am gandit la el...

7:15 AM: Sunetul usii. Pasi. Chei. A deschis masina. Motorul. A plecat. La dracu, tata m-a trezit cand a plecat la serviciu. De ce naiba m-am trezit, in vacanta, dupa o noapte de plans, inainte de 2 PM? WTF? Ma doare capul ca dracu'.

7:20 AM: Nu, somnul meu nu revine. Ma duc la baie.

7:21 AM: Arat ca un zombie.

7:25 AM: Trebuie sa imi verific telefonul. Nu spera, nu spera, nu spera! Nu fi dezamagita cand vei vedea ca nu ai primit nimic, nu fi dezamagita, nu fi dezamagita! 5 mesaje: 3 de la cosmote care nu au avut suficienta memorie si incep cu "BROKEN MESSAGE" si doua de la el.

7:28 AM: Nu-mi pot permite sa sper. Nimic, nicio secunda, niciun gand! Speranta ma va ucide si ma va rupe in bucati pe care mi leva arunca intr-un iad de lacrimi, daca nu se va intampla nimic. SA NU INDRAZNESTI SA SPERI, MA AUZI???

7:35 AM: Radare. Meteo. Canicula. Focoase. Japonia. Profesori. Jennifer Lopez. Legea adoptiilor.

7:37 AM: Dracu' mai doarme. Ma duc sa imi fac o cafea.

Kisses,

Monica