Story

Mi-a venit ieri in minte o idee si azi am reusit, in sfarsit, sa o uniformizez in mintea mea, sa realizez ce-as vrea de fapt sa spun prin ea. Norocul meu e ca memoria mea e practic infailibila in a retine lucrurile precum asta, fiindca nu stiu ce m-as face daca ar da rateuri la asa ceva, cum a facut la alte lucruri pe care trebuia sa mi le amintesc. Pentru ca acum nu am timp sa ma ocup efectiv de asta, am scris doar o bucatica, care mi s-a parut esentiala pentru a-mi intelege personajele, si, pentru ca am de gand sa scriu din perspectiva femeii, care ar trai totul mai intens, am decis sa impart cu voi prima bucatica din perspectiva barbatului. Nu i-am oferit un nume, dar am stabilit ce caracter are, ce fel reactioneaza la intamplari, care sunt scopurile lui, de ce anume e mandru si ce-l inspaimanta, in timp ce femeia e ceva mai complexa, mai greu de realizat, in special pentru ca nu am un model dupa care sa o adaptez, asa cum am pentru barbat, asa ca am in minte doar o schita luata in fuga asupra felului ei de a fi.

Uitati primele ganduri ale personajului meu masculin:

"Este draguta, ce pot sa zic? Nu este poate tocmai ceea ce ma asteptam eu ca voi gasi - o copila atragatoare, dar care nu stie pe ce lume traieste, genul de care s-ar indragosti un batran ca el, caruia nu-i trebuie la o femeie altceva decat un fund bombat care sa-l faca sa se simta din nou tanar -, dar cred ca o prefer pe ea. Are ceva special, care ma intriga, ea a fost atenta la mine, nu ca celelalte, care doar se jucau pe telefon, si asta ma face sa cred ca ea nu l-a iubit niciodata pe batranul acela - era prea entuziasmata sa ma vada pe mine, ca si cum isi dorea ca el sa nu mai vina.

Indiferent in ce mod a ranit-o el, nu merita asta. Pare ca a adunat de-a lungul timpului o groaza de dezamagiri si de-asta imi pare rau ca pana si eu m-am jucat cu ea, ca i-am oferit afectiune atunci cand se astepta sa o resping si ca am respins-o atunci cand credea ca urma sa ma apropii si mai mult de ea. Sper doar ca am indreptat asta purtandu-ma apoi cu ea cu blandete si ca maine nu isi va pleca privirea ca toate celelalte, ignorandu-ma, pentru ca simt ca asta m-ar afecta mai mult decat ar trebui, desi nu inteleg pe deplin fenomenul asta. Stiu ca langa ea ma simteam altfel decat langa oricare alta femeie langa care am fost - ma simteam acasa alaturi ea, ca si cum locul meu din totdeauna era langa tanara asta care arata fragila ca o floare micuta, primavara devreme, dar care avea atata profunzime in privirile ei dulci, incat era evident ca avea in ea suficient de multa forta, ca nu avea nevoie de protectia ea sau a altcuiva. Imi dadea o senzatie de calm, de pace. De-asta vreau sa o vad si maine, fiindca pe ea nu vreau sa o bag in patul meu, ci vreau sa ii cuprind mana, sa simt in palma mea degetele acelea moi care azi imi gesticulau, in timp ce mergea zambitoare langa mine."

Stiu ca este un pic cam vag si prea sentimental. Initial am vrut sa conturez personalitatea lui puternical, caracterul independent, pentru ca asa este el, insa mi-am dat seama ca nu asta defineste povestea mea, nu cei doi oameni puternici si incercarea lor de a isi accepta reciproc experientele, diferentele dintre ei, ci farmecul de la inceput. Prima data, nu mi-am imaginat o femeie care vroia sa demonstreze tuturor ca, in ciuda aparentelor, era puternica si nu avea nevoie de un barbat pentru a fi fericita, pentru ca ea are scopuri, are vise, are propria ei viata, si un barbat plin de incredere in el, ci mi-am imaginat o tanara femeie cu privire calda, mergand langa un barbat ce denota maturitate, dar nu era rigid - genul acela care te face sa te simti protejata. Am vizualizat calmul acela dintre ei, pe care si-l transmiteau unul altuia, si asta e esential.

Kisses,

Monica