Ma privesc in oglinda, imi vad imaginea atat de lipsita de acea viata si bucurie constanta, coplireasca alimentata de EL. Imi privesc ochii si imi amintesc cum ei il priveau ca pe o minune, indragostiti de faptura lui de care nu se puteau dezlipi. Si lor le e dor de EL, caci sunt umflati si rosii de atata plans si de faptul ca nu l-au mai privit de nu mai stiu cate zile. Se umplu de lacrimi, apoi o lacrima timida cade usor din ei. Isi continua drumul pe fata mea, caci EL nu mai e aici sa o stearga. Imi parcurge obrazul si parca simt atingerea lui calda pe el si mi se face si mai dor si mai cade o lacrima. Ajunge pe buze si imi amintesc saruturile lui. Imi amintesc cum uitam sa respir, cum imi devora incet si placut buzele si nu ma saturam, imi amintesc toate trairile intense care imi strabateau fiinta si nu ma puteam misca si ma simtam atat de vie...Mai cade o lacrima...si inca una...si tot asa...in urma lui ramane un fluviu de lacrimi, dar nu ma pot ineca in el, viata ma agaseaza constant cu prezenta ei, cu faptul ca inca traiesc. Si pentru ce? Nu am nevoie sa imi bata inima, vreau sa o simt pe a lui batand, nu am nevoie sa respir, vreau sa-i simt respiratia calda pe trupul meu doritor si dependent de EL. Prefer sa fiu alba si rece decat sa-l stiu mai departe si mai rece ca niciodata! Il vreau inapoi! Il iubesc atat de mult! Imi sterg in cele din urma lacrimile cu mana care are nevoie sa-l mangaie pe EL, cu mana care are nevoie sa fie tinuta de mana lui, cu mana care ar trebui sa fie a lui, apoi ma imbratisez singura, incercand sa-mi imaginez ca e imbratisarea lui. Hm...Nu e acelasi lucru, imbratisarea lui e calda, speciala, in bratele lui erau o explozie de culori si lumina si o caldura foarte placuta. Toate imi lipsesc atat de mult...am atata nevoie de EL!
Mai sunt inca atatea lucruri pe care inca nu le-am facut, atatea lucruri pe care inca nu le-am spus, atatea lucruri, atatea amintiri, atatea dorinte care nu ma lasa sa renunt si nu voi renuta, nu voi renunta la EL, la dragostea lui care-mi lipseste atat de mult!
Ridic capul si iau o gura mare de aer, mai privesc odata inapoi si imi spun ca toate acele amintiri nu vor ramane asa, nu voi ramane doar cu ele, IL VOI MAI STRANGE IN BRATE, IL VOI MAI SARUTA, II VOI MAI AUZI VOCEA, VA MAI FI AL MEU, apoi merg inainte, increzatoare si purtata de iubirea infinita ce o am pentru el.
IL IUBESC ATAT DE MULT!
Dragilor, nu stiu cand va fi urmatoarea postare, nu prea am acces la internet, asa ca cam toate postarile vor fi date unei prietene pentru a mi le publica ea, la fel cum am facut si cu cea pecare o citit acum.
Va sarut dulce!
