Daddy...

Va spuneam acum putin timp ca citeam "Cartea viitorului" de Cecelia Ahern. Am terminat-o acum cateva zile, dar un fragment mi-a placut si m-a marcat atat de mult incat trebuie sa-l impartasesc si cu voi:

"Am intrat in bucatarie, am vazut cu ochii mintii mesele de seara in familie, micul dejun luat in graba, apoi mesele de Craciun servite in sufragerie, petrecerile  zgomotoase, aniversarile, petrecerea de Anul Nou. Imi aminteam certurile dintre mama si tata, dintre mine si tata. Mi-am amintit cum dansam. Dansam cu tata cat toti ceilalti de la petrecere la un loc. Mi-am amintit bancul pe care il spunea tata la petreceri. Era o poveste lunga, pe care nu am inteles-o niciodata, dar imi placea la nebunie sa-l aud spunand-o. Vorbea plin de insufletire, avea obrajii rosii de la bautra, ochii albastri sclipeau, dar vorbea perfect si ardea de nerabdare sa ajunga la final si sa-i vada pe toti izbucnind in ras. Am vazut locul in care statea mama cu prietenele ei toata noaptea, femei elegante, cu pantofi scumpi, glezne subtiri, pielea bronzata si parul vopsit in suvite.
M-am intors si l-am vazut pe tata trecand pe hol, facandu-mi cu ochiul, cu trabucul in mana, indreptandu-se spre singura incapere in care mama ii dadea voie sa fumeze. M-am dus si eu intr-acolo. Il vedeam cum intra, isi intampina prietenii, deschidea o sticla de coniac fin si stateau de vorba sau jucau biliard. M-am uitat la pereti si mi-am amintit de realizarile tatei, diplomele lui, trofeele sportive, fotografiile de familie. Eu cu ochii plansi in prima zi de scoala, eu pe umerii lui la Disney World, purtand un tricou cu Mickey Mouse si parul prins in doua codite si afisand un zambet stirb. Am mers in urmatoarea camera. Tata si prietenii lui pe o partie de schi in Aspen. O poza a tatei, jucand golf cu Padraig Harrington la un eveniment caritabil.
M-am dus in camera de zi si l-am vazut asezat pe fotoliul lui preferat, la televizor, am vazut-o pe mama in celalalt colt, cu picioarele stranse sub ea, tinandu-le protector cu mainile, amandoi razand la o comedie. Apoi el s-a uitat la mine si mi-a facut din nou cu ochiul. Se ridica din fotoliu, iar eu l-am urmat. Am iesit in hol, am trecut pe langa Marcus care ma privea, apoi el a trecut prin usa inchisa a biroului. A disparut. Acolo nu puteam intra.
Cearta. Cearta noastra ingrozitoare. I-am trantit usa in fata si am fugit in dormitor. Ar fi trebuit sa-i spun ca il iubesc. Ar fi trebuit sa-i cer iertare si sa il imbratisez.
-Nu vreau sa te mai vad niciodata! Te urasc!
-Tamara, intoarce-te! Vocea lui minunata, pe care mi-as dori sa o aud din nou. Of, taticule, sunt aici, m-am intors. Te rog, iesi din birou.
Apoi in dimineata urmatoare l-am vazut pe frumosul meu tata. Chipesul meu tata zacea la pamant. Nu asa ar fi trebuit sa fie. Ar fi trebuit sa traiasca mereu. Sa aiba grija de mine intotdeauna. Ar fi trebuit sa-mi ia iubitii la intrebari si sa ma conduca la altar. Ar fi trebuit sa o convinga pe mama cand eu nu reuseam si sa-mi faca cu ochiul cand privirile ni s-ar fi intalnit. Ar fi trebuit sa ma priveasca cu mandrie tot restul vietii. Apoi, cand ar fi imbatranit, as fi avut grija de el, i-as fi fost alaturi, asa cum facuse si el cu mine.
Fusese vina mea. Doar vina mea. Am incercat sa-l salvez, dar n-am stiut cum sa o fac. Of, daca as fi invatat...Daca as fi fost atenta la scoala, daca as fi incercat sa fiu o persoana mai deschisa, mai buna, nu egoista care eram, poate l-as fi putut ajuta. Mi-au spus ca am ajuns prea tarziu la el, ca nu se mai putea face nimic, dar nu se stie. Eram fiica lui, poate asta l-ar fi ajutat.
Camera aceea, camera care avea mirosul lui: aftershave-ul lui, trabucurile, mirosul de vin sau bere, de carti si de lemn. Camera in care isi luase viata, covorasul patat de vinul rosu vomitat in seara inmormantarii lui. Nu mai puteam sa calc acolo."