marți, 7 iunie 2011

Apologize...

Dragilor, nu voi mai posta o perioada. E o perioada ceva mai confuza a vietii mele si nu e ok sa public ceva din ce voi gandi sau simti, sunt sigura ca voi regreta mai tarziu. Nu va fi mult, sper ca totul sa se rezolve in vreo saptamana - doua, cel mult si poate atunci sa va scrie o noua persoana, cu o alta viata, alte pareri, alta gandire... Orice va fi, va fi de bine.
Si sper ca si voi veti fi bine. Stiu ca evoluati alaturi de mine, ca stiti cum e sa se intample atatea lucruri deodata incat sa vrei sa pastrezi durerea sau entuziasmarea numai pentru tine, ca si voi veti fi alti oameni cand eu ma voi intoarce.
Sper sa ma puteti ierta si intelege.
Va imbratisez pe toti. Monica

miercuri, 1 iunie 2011

Want ideas?

Dragilor, ati simtit vreodata nevoia de idei, de luminita aia de inspiratie, dupa ce munciti ore in sir pentru a obtine idei, rezolvari, orice? Eh bine, eu da. Ma chinui de ceva timp sa obtin un rezultat la problemele mele si ma tot regasesc in abisul acela in care imi vine sa ma dau cu capul de pereti pentru ca nu stiu ce sa fac. Oricum, nu am luat acel "nu pot" in brate, poate pentru primele dati. E frumos sa te chinui pentru ceea ce vrei. Dar, ca o paranteza, iti consuma nervii.
Insa nu asta era scopul postului astuia. Vreau sa va spun ca am gasit o metoda de a-mi "chema" ideile si anume muzica. Am citit pe undeva ca, daca asculti Bach si nu-ti vin idei, ai o problema. La mine, in schimb, a mers cu Beethoven. Sunt plina de idei, am rezolvarea. Uite, acum ascult "Sonata Lunii".
Lasati si voi house-ul si muzica nebuna si incercati si voi muzica de genul, care relaxeaza, care indeamna la creativitate. Stiu ca si voi aveti o problema cu emotiile negative, cu nervii ce dau pe-afara din voi si se revarsa asupra persoanelor dragi voua. Daca nu alegeti sa va schimbati, sa faceti sentimentle astea sa dispara, sa va transformati existenta, ganurile, faptele mediocre in ceva mai presus de atat, macar calmati-va prin asa ceva. Persoanele care va inconjoara nu merita ce le faceti. Nu e vina lor ca pierdeti, ca sunteti instabili. Si eu sunt constienta ca persoanele ce ma inconjoara nu merita sa-mi vars nervii si nemultumirile pe ei. Stiu ca nu e vina lor ca clachez, ca am momente de slabiciune sau de delasare, stiu ca nu sunt responsabili pentru fisurile, temerile si frustrarile prin care sunt nevoita sa trec si apreciez ca ma suporta in momentele astea grele, in momentele in care totul se schimba.
I love you, sweethearts,
Monica