Cred ca e primul an in care nu mi-am notot nimic de inceput, nicio rezolutie sau ceva de genul. Bineinteles, mi-am propus unele lucruri pentru 2011, dar, cumva, mi-e frica sa le notez, ma voi simti obligata sa le indeplinesc si asta nu pentru ca nu as fi ambitioasa, ci din contra, sunt genul caruia ii place sa convinga lumea ca o bila neagra de alba pentru a obtine ceea ce vrea, doar ca nu vreau sa ma auto-dezamagesc. Nu vreau ca 2011 sa fie mai prejos decat 2010. Serios, anul 2010 a fost un an minunat...cel mai frumos din viata mea. Niciodata nu am realizat atat de multe, niciodata nu m-am maturizat atat de mult, niciodata nu am iubit atat de mult...M-am schimbat enorm si asta ma bucura enorm. Au aparut atat de multi oameni noi, atat de multe locuri noi, idei, realizari, visuri - totul este mai nou si mai frumos decat niciodata in viata mea. Poate de-asta mi-e frica. Nu vreau sa nu mai am ceea ce am avut in 2010, nu vreau ca lucrurile sa se schimbe atat de mult. Nu vreau ca acest inceput de an sa insemne o rascruce, ceva mult prea diferit...Sunt un om rigid, urasc schimbarile, chiar daca, cu toate cele facute anul trecut, s-ar zice ca mi-am invatat lectia. Dar eu nu cred ca m-am schimbat atat de mult. Bineinteles, m-am maturizat, enorm chiar, dar lucrurile de baza sunt inca aici. Si vreau ca toate lucrurile sa fie inca aici. Mda, asa sunt eu, am ceva contra optimismului.
Totusi, exista si partea plina de speranta, visurile care anul asta mi se vor implini. Nu le voi nota, nu voi face ceva imens din ele, dar stiu ca vor deveni realitate, la fel cum atat de multe s-au realizat in 2010. Cred ca in sfarsit sunt pe calea cea buna, am ceva pentru care sa lupt. Deci, cred ca inceputul meu e unul cat se poate de frumos :)
Kisses and big hugs,
Monica
