Midnight in Paris

Cel de-al doilea film nominalizat la Oscar (Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cea mai buna scenografie, Cel mai bun scenariu original) este "Midnight in Paris", un film optimist, romantic si complex, care mi-a inseninat ziua.
Despre prea putine filme pot spune ca m-au marcat in adevaratul sens al cuvantului, ca au schimbat ceva in gandirea mea, iar Midnight in Paris este unul dintre acestea. Marturisesc ca una dintre replicile lui Hemingway, jucat exceptional de Corey Stoll, mi-a dat fiori. Niciodata nu mi-am dorit mai mult sa iubesc si sa fiu iubita asa.
Gil, personajul principal, jucat de Owen Wilson, mi s-a parut prea nestatornic, prea visator, desi poate tocmai acest amanunt ii confera farmecul lui unic.
Logodnica lui mi s-a parut o femeie foarte superficiala, foarte lipsita de sentimente, ca si cum n-ar fi iubit niciodata. Mi-a parut rau ca a fost jucata de Rachel McAdams, pe care o iubesc, pentru ca n-as fi vrut-o pusa intr-o lumina atat de negativa, desi a fost la fel de plina de viata si de frumusete ca in toate celelalte roluri ale ei.
M-a surprins sa-l vad pe Michael Sheen, care a interpretat rolul lui Aro Volturi in Saga Twilight, dar caracterul personajului sau m-a dezgustat.
De Gabrielle, jucata de Lea Seydoux, m-am indragostit imediat, fiind atat de dulce si de naturala, perfecta pentru Gil.
Carla Bruni, sotia presedintelui Nicolas Sarkozy, mi s-a parut fermecatoare. Nu stiam ca este chiar atat de frumoasa. Pacat doar ca a avut un rol atat de mic.
Cel mai mult m-a amuzat Salvador Dali, jucat de Adrien Brody. A avut niste replici criminale.
Marion Cotillard, desigur, este sarea si piperul filmului. Atat de eleganta si de delicata si in viata reala, rolul Adrianei i se potriveste ca o manusa. Muza lui Gil, iubirea lui mare, Adriana mi s-a parut o femeie care cauta tot timpul un sens al vietii, niciodata multumita cu prezentul, cautand mereu sa evadeze. Cu toatea acestea, a fost exceptionala si la fel si rolul ei.
"Midnight in Paris" reinvie, prin talentul demonstrat al lui Woody Allen, reinvie romantismul si melancolia unei povesti de dragoste traite de oricare dintre noi la un moment dat in viata, orasul iubirii fiind locul perfect, iar imbinarea prezentului cu anii '20 individualizandu-l.
"Midnight in Paris" este o raza de soare in cinematografia actuala, descriind fara clisee o poveste sensibila care ar fi putut cadea foarte usor in banal. Geniul lui Woody Allen doar a facut Parisul mai frumos si dragostea descrisa mai intensa.
Sfarsitul, la fel de surprinzator si de optimist ca intreg continutul filmului, a fost ales perfect, lasandu-ne pe noi sa ne imaginam dupa bunul nostru plac continuarea.
Personal, voi pastra mereu in suflet replica lui Hemingway, pe care sper ca, vazand "Midnight in Paris", sa o descoperiti si voi.

Kisses, 

         Monica