Astăzi, 17 martie, s-au făcut două luni de când am început să iubesc o persoană minunată. Două luni în care am iubit cu toată fiinţa mea, două luni de când este o singură persoană în gândurile mele.
Prin intermediul acestei postări, vrea să-i transmit acelui băiat special care mi-a luminat viaţa că îl iubesc mai mult decât orice pe lume, cu toată fiinţa mea, că îl ador, că îmi doresc mai mult decât orice să-l simt aproape şi voi face orice ca să-l simt, că, indiferent de situaţiile oribile prin care trecem, îl voi iubi mereu, îl voi visa în fiecare noapte, va fi mereu în gândurile mele din fiecare secundă.
Din nefericire, azi nici măcar nu am auzit vocea lui. Mă aşteptam ca ziua asta să fie una frumoasă, dar nu a fost aşa. Când am realizat că nici nu va fi, mă aşteptam că voi plânge toată ziua, dar nu am făcut-o, lacrimile nu mi-au inundat obrajii, au rămas în ochi şi, cel mai mult, în duflet. M-am cufundat în scris, am scris toate sentimentele, am făcut o poezie şi multe texte literare. Aşa am putu spune cât de mult îl iubesc, cât de mult îmi lipseşte, cât de goală mă simt fără prezenţa sau măcar vocea lui.
Azi a fost suferinţă împletită cu iubire, dar nu mai vreau aşa ceva, suferinţa nu are ce căuta, eu vreau doar iubire! Pentru asta, m-am hotărât să lupt, începând de mâine, mai mult ca până acum. Pentru NOI!
Îngeraşul meu scump, te iubesc din toată inima, din tot sufletul! Te iubesc mult mult de tot!!! Îţi trimit un sărut peste toţi aceşti kilometrii care ne despart acum şi toată iubirea din lume. Vreau să te fac să te simţi cel mai iubit dintre pământeni! Voi fi aproape!
În încheiere, încă un TE IUBESC!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu