Asa cum v-am promis, azi va voi vorbi despre acea carte. Mai exact, se numeste "Tipatlui lenesului" de Sam Savage, cunoscut pentru "Firmin", pe care insa n-am citit-o niciodata.
Este o carte descurajanta, scrisa din perspectiva unui om obosit. Intr-un sir lung de scrisori dintre Andy Whittaker si cei cu care interactiona, "Tipatul lenesului" vorbeste despre singuratatea care duce la nebunie. Va las cateva citate ca sa intelegeti despre ce vorbesc: "Ce vad acum adesea e un chip contorsionat de ceea ce banuiesc ca sunt chinuri sufletestiinsuportabile". "Expresiile si gesturile lui au devenit supradimensionate, , exagerate, chiar grotesti - mi-au amintit de schimonoselile cabotine pe care le vezi in vechilr filme mute". De departe cel care imi place cel mai mult este insa: "In ultima perioada, de aproximativ o luna, am remarcat un nou licar in privirea lui lipsita de orice viata. Am stiut ca este semnul ca am in fata un om ajuns la limita. La care limita anume n-as pytea spune exact, desi licarul aducea foarte tare cu cel pe care-l avea in privire sotul meu in noaptea cand s-a urcat pentru ultima oara la volan." Desigur, sunt multe altele, Sam Savage descrie singuratatea inspaimantator de bine.
"Tipatul lenesului" vorbeste de asemenea despre tradare, pentru ca sotia lui l-a tradat pe Andrew Whittaker. Este o descriere atat de precisa, atat de patrunzatoare a geloziei... Poate ca sunt ultima persoana care ar trebui sa vorbeasca despre tradare, insa in momentul cand am citit acea scena, m-a durut sufletul pentru ceea ce Jolie ii facuse lui Andy si m-a durut sufletul pentru ceea ce eu insumi am facut. Nu va voi transcrie acele randuri, va las sa le cititi singuri.
Dupa ce Jolie l-a parasit, Andy cauta alinarea la o fosta amanta, care insa il respinge de asemenea. Poate una dintre cele mai dureroase parti este cea in care Andy ii scrie: "Cum ai putut sa te cobori pana la a-mi eticheta amintirile drept o melasa erotica? Asta n-am sa ti-o iert niciodata".
Andrew era un om plin de speranta, visator, optimist chiar. Avea o imensa incredere in visul lui, pe care in fiecare zi il planifica. Punctul lui critic, caderea lui nervoasa, a fost in momentul in care a renuntat si la acel vis.
Titlul l-am inteles abia spre sfarsit si, credeti-ma, este o metafora foarte frumoasa. Va recomand sa cititi "Tipatul lenesului", pentru a intelege comparatia pe care autorul o face. Este, de altfel, o carte foarte realista, nu e nimic fantastic. Tocmai realitatea descrisa fascineaza. Cei care au trecut printr-o depresie, vor intelege.
Cand am terminat de citit cartea, am simtit un gust amar, tocmai pentru tristetea lui Andy, si poate ca nu ar trebui sa va dezvalui sfarsitul, insa nu pot sa nu va citez partea asta a sfarsitului. Este reprezentativa: "Vezi tu, nu mai am nimic de facut aici. Plec la drum fiindca sunt plictisit, fiindca sunt inspaimantat, fiindca sunt trist. Dar, in esenta, plec fiindca propriile mele glume nu mi se mai par amuzante. Acum cand ma gandesc la ele, ma intreb daca or fi fost vreodata amuzante sau rasul meu le facea sa para asa."
Sper sa o cititi.
Kisses,
Monica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu