Frumuseţe

Le vedem pe podiumuri şi le admirăm în ţinute sclipitoare, le sorbim din priviri mersul perfect, trăsăturile perfecte, toate fetele işi doresc să fie precum ele...

Da, ele sunt, fetele perfecte, cu vieţi perfecte, care nu plang niciodata şi nu au de ce pentru ca, da, sunt perfecte!

Da, aţi ghicit, vorbesc despre fotomodele, ele, cele invidiate de toţi!

Ele nu simt niciodata nimic, ele sunt perfecte şi superficiale, au cele mai frumoase vieţi, nimeni nu şi-ar putea imagina o viaţă mai frumoasă decât a acestor domnişoare, nu?
Eu sunt una dintre ele şi nu avem nicio viaţă perfectă, nimic frumos, doar o senzaţie-două în plus faţă de celelalte, dar în minus da, avem multe.
Noi suntem cele neîntrebate vreodată ce simt sau ce gândesc, cele care nu sunt privite în adevaratul sens al cuvântului, sunt privite hainele de pe noi, sunt privite doar lucrurile false, noi nu suntem privite în ochi, ci în decolteu. De fapt, nimeni nu ştie adevarata culoare a ochilor noştri sau vreun lucru despre noi, foarte puţini ştiu care sunt melodiile sau cărţile noastre preferate, prea puţini ne privesc mai adânc decât prin acea perfecţiune, prea puţini cunosc oamenii din noi, prea puţini vad cât de goale ne sunt zâmbetele pe care le afişăm mereu după ce realizăm blestemul de a fi frumos.
Da, suntem invidiate, dar pentru ce? Pentru că ajungem să avem zâmbete goale, lipsite de substanţă? Pentru că nimeni nu ne cunoaşte cu adevarat şi nimeni nu ştie câtă durere vine odată cu câteva avantaje? Nimic de invidiat!
Dacă am obţinut o notă mare la un examen, ne-am culcat cu profesorul, daca avem o slujbă bună, ne-am culcat cu patronul. Cât de mult poate durea să ţi se spună aşa ceva se întreabă cineva?
Ajungem să fim cumpărate, dar se întreabă cineva care este adevăratul nostru preţ, că pe lângă acea frumuseţe pentru care ajungem să ne urâm pe noi mai avem şi gândire, niciodata luată în seamă, dar totuşi existentă, că avem sclipirile noastre, că avem vise şi dorinţe, că am da toată acea viaţă de fotomodel, podiumurile, ţinutele superbe, fotografiile, tot, doar pentru iubire, pentru a o simţi şi noi?
Eu da, am ajuns să simt iubirea, am ajuns să cunosc omul care să mă cunoască din interior în exterior, omul pentru care mi-aş da viaţa, bărbatul ideal, perfect pentru că mă face fericită, pentru că mi-a aratat cum e să tremuri de plăcere, să arzi de dor şi să simţi cum inima îţi fierbe de atâta iubire!!!
Da, am găsit omul pe care IL IUBESC din toată inima!