Wtf???

Ok, am obiceiul de a raspunde comentariilor prin comentarii. Dar consider ca asta e mai important decat de obicei. Azi am mai scris un post, in care vorbeam despre...sa le zicem schimbarile din viata mea. Si am primit un comment, il puteti citi in post, in care mi se dorea fericirea pe care, subliniez, probabil nu am avut-o niciodata. Asta am lasat sa se inteleaga? Am sugerat ca acum sunt deodata mai fericita ca niciodata desi, teoretic, singura schimbare de dinafara caracterului meu e ca sunt teribil de singura? Vi s-a parut ca sunt atat de nerecunoscatoare pentru toate momentele de reala fericire pe care le-am avut vreodata, ca nu apreciez niciunul dintre ele sau ca nu imi doresc, in fiecare zi, ca toate sa se repete? Eh bine, apreciez (va amintiti de servetelele de care va vorbeam intr-un post anterior?;) ) si imi doresc sa pot avea din nou ceea ce am avut mai mult decat orice.

Sa clarificam lucrurile, ok? Nu sunt fericita. Sunt...nestresata, libera. Nu in sensul ca as fi cautat sa evadez, ca pana acum mi-ar fi lipsit libertatea. Pur si simplu acum nu ma leaga nimic de nimic si nimeni - doar sentimentele, ceea ce doare ca dracu'. Stiti, e sentimentul ala ca poti avea orice, ca, neavand un scop bine definit, ti se poate intampla orice si e incitant sa astept acel orice. Nu stiu ce vreau, nu stiu spre ce ma indrept sau unde voi ajunge pentru ca fiecare scop, fiecare moment in care mi-am dorit sa ma schimb, fiecare incercare de a face ceva pentru a-mi indrepta greselile mi-au fost distruse si calcate in picioare si nu incerc sa critic pe nimeni spunand asta - constientizez si imi asum faptul ca doar eu am gresit de am ajuns in punctul asta si ca probabil eu nu am luptat suficient pentru a obtine ce-am vrut.

Mi-e dor de tot ce-am avut si nu mai am, iar absenta ma sufoca. Where the fuck is the happiness in this?!

Anonimule, ai simtit vreodata ca trebuie sa renunti la cineva pe care-l iubesti doar pentru ca asta isi doreste? Te-ai simtit vreodata secat de puteri pentru ca nu esti dorit acolo unde tu stii ca e locul tau? Daca stii cum e durerea asta, te felicit si eu pe tine.

Nu sunt fericita. Si, credeti-ma ca, asa cum spunea anonimul, imi doresc si eu toata fericirea pe care nu am avut-o (desi am fost fericita, de multe ori), dar fericirea mea e distrusa pentru totdeauna si il voi plange cu o bucatica din mine mereu pe el. Orice va fi de acum inainte nu se va putea compara cu ce-a fost, va fi doar o varianta mai diluata. Si orice rezulta din asta cere filozofat de zeci de pagini si nu-mi permit sa scriu toate lucrurile astea intr-un post si mai ales sa le public. Am meditat la ele singura.

Iertati revolta din acest post, pur si simplu m-am simtit mult prea furioasa cand am citit acel comment. De altfel, anonimule, astept replica ta si la asta. Daca se poate una in care sa-mi arati ca ai inteles ceea ce-am vrut sa spun inca din prima postare, ti-as fi recunoscatoare.

Kisses,

Monica