Or maybe I stay

Dupa cum v-am spus, decizia mea de a nu mai posta nu era definitiva si acum o retrag. A fost o prostie sa renunt la ceva, fie si la blogul meu personal, doar pentru ca nu ii place cuiva. A fost o prostie si sa iau o hotarare, oricat de mica, din furie si tristete.

In mai putine cuvinte, voi continua sa scriu.

Si, desi lucrurile din viata mea nu sunt tocmai ok, post-urile vor fi mai optimiste decat v-am obisnuit, in special pentru ca am descoperit o gramada de lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu voi. Ce pot sa spun, am avut nevoie de experienta asta, de o alta pastila amara cand speram al dracului de mult, pentru a ma maturiza inca un pic, pentru a ma cunoaste mai bine si poate ca asta suna patetic, poate ca e un mod de a ma convinge singura, dar trebuie sa sper si eu in ceva si daca singurul lucru care ma facea sa nu renunt, motorul meu, iubirea, este cam pus pe pauza, trebuie sa gasesc lucruri noi care sa imi ocupe timpul, sa ma imi dea putere. Nu vreau sa spun ca nu mai iubesc, dimpotriva, insa acum iubirea ma irita, ma irita sa ma gandesc la ce am avut si nu mai am, la lucrurile in care am sperat, dar care nu s-au intamplat. Asa ca nu va pot spune acum nimic despre barbatul pe care-l iubesc pentru ca tot ce este legat de el este pus sub un semn de intrebare si nici eu nu stiu ce voi face de acum inainte. Adica, stiu ce vreau sa fac, ce vreau sa demonstrez, insa nu stiu cum si de unde sa incep. Sau daca mai are vreun rost. Cert este ca lucrez la asta. Un alt barbat nu va aparea in viata mea, indiferent daca voi alege sa lupt pentru barbatul pe care-l iubesc sau sa renunt la el.

Ceea ce, pentru prima oara voi schimba, este modul meu de a reactiona. De data asta nu voi mai cersi, nu voi mai transforma lucrurile dandu-le o tenta de catastrofa, nu ma voi mai zbate intre viata si moarte, desi nu pot sa nu spun ca, prima oara cand am vazut ce fel mi-au scapat lucrurile printre degete si, mai ales, ca sunt acuzata pentru asta, imi venea sa mor. Bineinteles, ma simt deja bolnava si asta nu numai pentru ca am racit in august fara vreun alt motiv in afara de cel ca, probabil, si imunitatea mea s-a pus pe plans odata cu mine si a lasat virusii sa-si faca de cap. Imi este al naibii de greu sa dorm si asta e ceva, pentru ca in general ma oblig sa nu dorm pentru a face alte lucruri, gen a scrie, deci va dati seama cat de surprinsa am fost noaptea trecuta sa constat ca eram prea obosita pentru a-mi tine ochii deschisi, insa nu puteam dormi oricat ma chinuiam sa gasesc pozitii confortabile, sa imi relaxez corpul, sa ma deconectez de la gandurile triste. Ca rezultat, am niste cearcane de toata frumusetea. De restul dramei nu va voi vorbi - stiti si voi cum se simte singuratatea, frustrarea, dezamagirea, etc. si nu vad sensul la a mai descrie lucruri care ar trebui spuse doar exact oamenilor care nu le cred.

Acum voi face un dus lung in timp ce voi asculta muzica si voi spala toate vechile atitudini si comportamente, toate gandurile de slabiciune, toata tristetea asta si cand voi iesi de sub dus, voi fi o persoana noua. Voi avea grija sa nu renunt la lupta pentru o problema de comunicare, pentru ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu o persoana, pentru un moment de ratacire si altul in care nu am calculat toate posibilitatile. Voi constientiza ca lucrurile nu sunt atat de rele, ca n-a murit nimeni si nu-i sfarsitul lumii pentru o diferenta de principii si cateva alegeri gresite si nu voi ramane blocata. Dupa asta, voi traduce un interviu al lui Tinsel Korey, pentru ca nu am mai postat de o groaza de timp pe "Twilight lovers blog" si asta doar fiindca am pus mai presus de ceea ce imi place mie o parere idioata. Apoi, voi lucra la visul meu, pentru ca, mai presus de tot, el e ceea ce conteaza si nu ma voi lasa doborata pentru ca e prea mare, prea frumos si il voi indeplini cu sau fara alte persoane. Sunt cativa oameni, nu multi, care chiar cred in mine, cateva femei la care m-am gandit atunci cand am avut de ales daca sa continui sau nu si, comparand durerea mea ca n-am fost suficient de buna, de fidela, de persuasiva cu dezamagirea lor daca m-as da batuta si mi-am dat seama cat de minunate si speciale sunt ele, ca pe ele le iubesc pentru entuziasmul cu care mi-au vorbit despre increderea lor in mine ca voi face ceea ce voi face. Asadar, le multumesc Biancai (unii dintre voi o stiu pentru ca a tradus "El Sueno De Crepusculo"), Gabrielei (unii dintre voi o stiu pentru ca a tradus "Kidnapped" si "Midnight Dreams") si Andreei (o stiti din miscarea Stilul Tau, programul Din Pat La Altar, pentru ca a scris cartile "Stilul Tau - pentru femeia care merita" si "Secretele Unei Femei Atragatoare - Cum Sa Devii Mai Atragatoare In 66 De Zile" si pentru ca Pera Novacovici a vorbit in repetate randuri despre ea).

In final, vreau sa va spun ca nu incerc, prin postarile mele, sa par nici puternica si nici sensibila. E pur si simplu modul meu de a ma descarca. Daca nici in blogul meu personal nu as fi sincera, unde as fi?

Kisses,

Monica