Love, love, love...

Mai presus de o sarbatoare a indragostitilor, Valentine's Day este o sarbatoare a celor care urasc Valentine's Day, a celor singuri si tristi, a celor cu inimi frante, a celor care se uita la cupluri si stramba din nas, ca o vulpe ce n-a ajuns la struguri, spunand "N-o sa reziste mult!" sau "E cu el pentru bani!".
Si majoritatea dintre ei au dreptate - iubirea nu are nevoie de o zi anume, de inimioare de plus si coada la florarie. Iubirea e mult, mult mai mult de atat. Isi gaseste cai imbosibil de imaginat. Creste pe teren  nefertil, facand inca cele mai frumoase flori. Sta dreapta in fata vantului si isi infige radacinile mai adanc in pamant. Isi face loc printre pietre pentru a ajunge la soare. Valentine's Day o face sa para suferficiala si nu atat cand pretindem a fi ceva ce nu suntem, cat impartind oamenii in doua tabere. Pro Valentine's, contra Valentine's. Intr-o relatie, singuri.
Iubirea este sa ai cu cine rade de lucrurile care ti se-ntampla, sa ai pe cineva care sa planga cu tine - caci, daca te iubeste, va plange in sufletul sau, stiindu-te ranit -, sa ai pe cine intreba cand te afli la rascruce, sa ai cu cine sa-ti bei cafeaua, sa ai pe cineva caruia sa-i gatesti din placere, sa ai pe cineva care sa-ti faca masaj dupa o zi obositoare, cand ai pe cineva pe care sa-l saruti dimineata, pe care sa-l suni pentru ca stii ca vocea sa te va face sa zambesti, cineva care te vede cel mai frumos, cineva care te tine in brate pana adormi, care te tine de mana pe strada, cineva cu care iti poti face planuri de viitor. Cineva care te cunoaste cel mai bine. Cienva care este alaturi de tine si cand este departe.Cineva care stii ca nu te va parasi niciodata.
Cand ai asa ceva, nu are importanta Valentine's  Day. Nu conteaza daca ziua "noastra" este azi sau maine sau peste 10 luni, pentru ca oricum ne sarbatorim relatia cu fiecare "Te iubesc!" spus, cu fiecare sarut, cu fiecare fior pe care numele celuilalt ni-l produce, cu fiecare noapte de dragoste. Ne iubim si fara trandafiri.
Si chiar daca esti singur, ar trebui sa sarbatoresti iubirea. Ar trebui sa te gandesti la ce ai gresit, la ce nu ai facut, la rabdarea care ti-a lipsit sau a fost in exces, la lucrurile pe care ar trebui sa le uiti. Valentine's Day oricum iti va aminti de cel caruia ii apartine inima ta. Sarbatoreste ca el exista. Suna-l. Cine stie?
Eu am fost singura de V's Day. Cu toate astea, am fost tot atat de fericita cat as fi fost si daca el ar fi fost aici, caci dragostea noastra este atat de profunda si te frumoasa incat n-are nicio importanta!

Kisses,

    Monica

Despre minti deschise

Am inceput ieri sa citesc "Cartea viitorului" de Cecelia Ahern, autoarea bestsellerului mondial "P.S. Te iubesc", care este una dintre scriitoarele mele preferate. Prezinta iubirea intr-un mod jucaus, adaptat vremurilor in care traim, dar totusi foarte profund. Am citit "Suflete pereche", care a fost una dintre cele mai grozave carti pe care le-am cititi vreodata, datorita faptului ca este realista, descriind o poveste de dragoste si o viata fara sa "infloreasca". Am mai citit si "Multumesc pentru amintiri", care, mai romantica si avand si unele elemente nerealiste, nu s-a lasat mai prejos. A fost, as putea spune, o metafora frumoasa.

Sunt abia la inceputul "Cartii viitorului", dar vreoiam sa impartasesc cu voi un fragment care mi s-a parut deosebil, abundand de adevar. Pe mine, cel putin, m-a facut sa-mi pun unele semne de intrebare despre mine insami.

"Multora nu le va veni  greu sa creada, fiindca mintile lor sunt deschise, descuiate cu acea cheie care ii face pe oameni sa creada. Oamenii acestia fie s-au nascut asa, fie din fasa, cand mintile lor abia inmugureau, au fost ingrijiti pana ce petalele lor s-au deschis incet, pregatindu-i pentru a fi hraniti cu insasi seva vietii. Ploile cad asupra lor, soarele straluceste, iar ei cresc, cresc, cresc; cei care au minti deschise trec prin viata constienti, receptivi, vazand lumina acolo unde este intuneric, vazand o posibilitate in cai inchise, gustand victoria cand altii scuipa esecul, punandu-si intrebari cand altii iau lucrurile asa cum vin. Sunt mai entuziasti. Mai putin cinici. Mai putin blazati. Nu se dau batuti cu una, cu doua. Mintile unora se deschid mai tarziu in viata, in urma unei tragedii sau a unui triumf. Oricare dintre acestea poate fi o cheie care deschide cutia cunoasterii, pregatindu-i pentru a accepta necunoscutul si pentru a spune la revedere pregmatismului si liniilor drepte.

Dar mai exista si unii ale caror minti sunt doar un buchet de tulpini care imbobocesc cand afla o informatie noua - cate un boboc pentru fiecare lucru nou -, dar care nu se deschid, nu infloresc niciodata. Sunt oamenii majusculelor si ai punctelor finale, nu ai semnelor de intrebare si ai eclipselor...

Parintii mei erau acel gen de oameni. Genul stie-tot. Genul "daca nu e scris intr-o carte sau n-am mai auzit pana acum, atunci e o prostie." Cei cu gandire directa, cu mintile pline de cei mai frumosi si mai viu colorati boboci, delicati si cu parfum dulceag, dar care nu se deschid niciodata, nu sunt suficient de usori sau de gratiosi pentru a flutura in adierea vantului. Drepti si rigizi, sunt atat de prozaici, incat raman boboci pana la moarte."

The Girl with the Dragon Tattoo

Anul asta am hotarat sa vad toate filmele nominalizate la Oscar, in special pentru ca despre unele dintre ele s-a vorbit foarte mult.
Am inceput cu "The Girl with the Dragon Tattoo". A primit cinci nominalizari la Oscar, la categoriile cea mai buna actrita in rol principal (Rooney Mara), cel mai bun mixaj de sunet, cel mai bun montaj, cel mai bun montaj de sunet si cea mai buna imagine.
Am inceput sa ma uit la el stiind doar ca actrita din rolul principal, Rooney Mara, trecuse prin multe transformari pentru rolul acesta si deducand dupa putinele imagini pe care le vazusem, ca era un film de actiune probabil, despre o rebela a carei viata se invartea intre droguri si sex. Poate tocmai ideea preconceputa ca nu este un film atat de bun si gandul "Nu este genul meu de film, dar hai sa vad pentru ce a primit nominalizarile alea" m-a facut ca, apoi, sa-l iubesc si mai mult. L-am provocat sa ma loveasca cu ce are el mai bun si exact asta a facut.
David Fincher, regizorul, este un geniu. Geniu!
A creat o poveste deosebita, a carui suspans m-a urmarit pe tot parcursul filmului. Este, mai exact, vorba despre jurnalistul Mikael Blomkvist, a carei reputatie se duce de rapa dupa ce nu poate demonstra niste acuzatii majore la adresa unei corporatii gigant. Exact atunci, este angajat de Henrik Vanger sa rezolve misterul disparitiei si poate al mortii nepoatei sale, Herriet Vanger, care disparuse in urma cu 40 de ani. Aici intra in scena Lisbeth Salander, cea care il ajuta in rezolvarea disparitiei de care se lega din ce in ce mai multe crime. Ea este cea care da sarea si piperul filmului, un personaj complex si frumos, o femeie ciudatica, dar o luptatoare, care nu lasa nimic la intamplare, ci lua viata in mainile sale si o modela exact asa cum vroia ea, desi poate acest lucru este adus la un moment dat in pragul de nebunie.
Ceea ce imi place la acest film este ca nu este previzibil. Oricat am incercat sa anticipez urmatoarea miscare, nu am reusit. Chiar si la sfarsit, cand devenea lesne de dedus cum urmau sa se desfasoare lucrurile, m-a surpins. Mai imi place ca este un film curajos. A atins subiecte dintre cele mai sensibile -  religia, iubirea, sexul, crima -, fara sa strice filmul, si ne-a oferit scene dintre cele mai dure, fara a se lasa mai prejos.
    Daniel Craig, ca si Rooney Mara, sunt niste actori de exceptie, iar "The Girl with the Dragon Tattoo" este exact ceea ce inseamna un film de Oscar.

La multi ani, Purple Dreams!

Azi, Purple Dreams implineste doi anisori, spre fericirea mea. Atat eu cat si blogul am crescut exact atat cat mi-am imaginat ca o voi face atunci cand l-am creat. Au fost, fara indoiala, cei mai frumosi doi ani din viata mea si faptul ca i-am impartit cu voi, cu victorii si cu esecuri, ma bucura enorm.
Am avut un inceput timid. Toate blogurile pe care le creasem pana atunci si pe care le-am uitat intre timp, care nu au avut, cred,  mai mult de o postare, fusesera sortite insuccesului. Ce a facut ca Purple Dreams sa reziste atat de mult timp? Probabil faptul ca am pus cate un pic din sufletul meu in fiecare postare.
Imi amintesc ca, intr-o seara, citeam pe blogul iubitului meu, pe care abia il cunoscusem si care era teren necunoscut mie. Stiti, este genul de om pe care, intrand in viata ta, nu-l mai uiti niciodata. Iesea din tiparul tuturor oamenilor pe care-i cunoscusem pana atunci, asa ca blogul sau, in care de altfel se descarca, ma fascina. Asadar, i-am spus ca vreau si eu sa-mi fac un blog. In aceeasi seara, a aparut Purple Dreams si, de asemenea, prima postare, in care va vorbeam despre  cat de mult uram iarna. Nu pot sa spun ca acest lucru s-a schimbat.
De atunci s-au intamplat foarte multe lucruri.
V-am aratat una din poeziile scrise de mine. V-am promis ca voi posta si altele, insa se pare ca am ales sa le pastrez pentru mine, pe masura ce le-am scris.
Am pepetrecut primul Valentine's Day alaturi de voi, vorbindu-va despre iubirea mea. Cel de anul trecut a fost un dezastru absolut. Sa speram ca anul asta va fi ceva mai...special.
V-am vorbit despre operatia mea de apendicita si apoi despre ziua in care am facut complicatii.
A urmat, in aprilie 2010, o postare despre despartire, pe care am scris-o cu disperare. Acum nu prea sunt mandra ca am scris, fie si asta, in acea perioada, caci viata mea era foarte data peste cap.
Mi-am pierdut o prietena care, desi a fost in viata mea pentru doar cateva luni, mi-a schimbat-o mult. Ma gandesc acum ca poate ii atribui calitati, culori, experiente pe care ea nu le are cu adevarat, caci nu am cunoscut-o suficient. Ea mi-a inspirat unul dintre cele mai frumoase personaje pe care le-am creat vreodata, prietena cea mai buna a personajului principal al cartii mele. In tot acest timp, personalitatile celor doua s-au combinat in mintea mea, asa ca acum nu sunt foarte sigura daca ma gandesc la adevarata L. sau la un personaj care a imprumutat unele trasaturi si poate idealul a ceea ce mi-as fi dorit eu sa fie ea pentru mine. Cu acest personaj am petrecut insa mult mai multe clipe decat cu ea, a devenit o parte a familiei mele. Amintirea lui L., care s-a estompat, s-a transformat in ceva foarte frumos, foarte creativ. Durerea aceea s-a stins. N-am trait cu regretul tot acest timp.
Am revenit dupa cateva luni de absenta, in care am inceput efectiv sa ma pun pe picioare dupa acea avalansa in care totul in viata mea a fost daramat.
V-am prezentat un moment de depresie. Cred ca doar odata am mai fost atat de terminata ca atunci.
V-am spus cum imi doream ca oamenii sa-si aminteasca de mine.
Am vorbit despre blogul Stefaniei, pe care l-a sters, insa care intotdeauna va ramane special in amintirea mea, caci Steph mereu va fi prima mea prietena din sfera Twilight fanfiction-ului.
V-am prezentat atat motivele pentru care imi place toamna, cat si pe cele pentru care nu imi place.
V-am spus, cu cea mai mare fericire, ca imi terminasem cartea si va vorbeam despre ea.
Am scris un post luuung despre desing vertimentar, un vis la care am renuntat insa. Am facut curatenie acum cateva zile si am gasit o schita. M-a durut.
V-am vorbit despre rochiile lui Alexander Mc Queen si despre cartea "Devil Wears Prada"
Am scris despre"The Vampire Diaries", despre care insa mi-am schimbat parerea.
Am facut un top al celor mai frumoase femei din lume.
Intram cu optimism in 2011, nestiind ce ma astepta.
Am vorbit despre Tayor Swift, pe care inca o iubesc.
Am stabilit care era motto-ul meu, "forbidden to remember, terrified to forget". Intre timp, m-am lovit de alte experiente, acum alte lucruri ma motiveaza. Va voi vorbi si despre asta la un moment dat.
Am scris despre pantofii Louboutin, blogurile de fashion pe care inca le urmaresc si despartirea lui Ashley Greene de Joe Jonas.
V-am facut cadou o secventa din cartea mea, scrisa din perspectiva unui alt personaj decat cea din a caruia scriu in general.
Am scris despre stilul meu vestimentar.
Am scris o postare plina de furie, dupa o cearta careia i-am dat prea mare importanta.
Venea primavara, cu o despartire si scriam despre acest lucru, sub influenta unei mari cantitati de durere. Inca nu stiu daca a fost bine sa scriu despre asta sau nu, dar cred ca m-a ajutat oarecum sa ma impac cu propriile mele emotii. Bineinteles, a fost inteleasa gresit, asa ca am scris o noua postare, ca raspuns la comentariile primite.
Mi-am luat apoi o pauza, pentru a-mi pune ordine in ganduri.
V-am oferit o a doua povestioara, o frantura dintr-o idee care-mi venise la acel moment.
Perioada urata continua si scriam despre greselile pe care le facusem si apoi despre una din noptile mele de cosmar.
Ii dedicam o postare unei prietene, apoi imi faceam planuri de vacanta.
Stabileam 30 de lucruri pe care, ca femeie, trebuie sa le ai si 30 de lucruri pe care, ca femeie, trebuie sa le stii.
Ma gandeam sa va parasesc. Apoi, ma razgandeam.
Eram marcata de moartea lui Andy Whitfield.
Vorbeam despre Adele, Florence Welch, Leona Lewis si Lykke Li.
Scriam despre povestea de dragoste a unei prietene, imaginandu-ma in locul ei.
Venea Craciunul, moment in care nu am fost tocmai fericita. Desi "voi plange sub brad" se voise a fi o metafora, exact asa s-a intamplat.
Alcatuiam o retrospectiva a anului 2011, cu bune si cu rele.
Imi stabileam rezolutiile pentru noul an.
Si, in sfarsit, vorbeam despre filmele pe care le-am vazut in 2011.

Sper ca acesti ani au fost la fel de minunati pentru voi cat au fost si pentru mine. Va multumesc ca ati fost alaturi de mine, ca ati facut Purple Dreams un mod de viata pentru mine si ca l-ati facut sa creasca atat de mult!

Va iubesc!!!

                Monica

Draga blogule...

Asa cum va spuneam atunci cand am facut un set de rezolutii pentru anul acesta, unul dintre planurile mele este sa creez o pagina de Facebook a blogului. Iata ca a luat nastere! Am facut-o alaltaieri, dar n-am avut timp sa va vorbesc despre ea. Dar va spun acum ca aici este, in toate maretia ei si sunt foarte mandra de ea.
In afara de asta, celelalte imbunatatiri pe care i le-am adus blogului sunt:

•  Pagina de about, in care am scris cateva lucruri despre mine si cateva despre blog si, mai ales, motivele pentru care am creat "Purple Dreams"
• Pagina de contact, unde aveti e-mail-ul meu si din nou adresa paginii de facebook.
• Am scos cateva chestii care incarcau prea mult aspectul blogului, fiind de altfel total de prisos.

Filmele pe care le-am vazut in 2011

Nu am vazut foarte multe filme in anul care a trecut, pentru ca m-am focusat mai mult pe seriale, despre care va voi vorbi intr-un post viitor. Nu le-am ales dupa niste criterii anume - cele mai populare, cele nominalizate la Oscar, etc. -, ci doar le-am vazut pe cele care mi s-au parut cele mai interesante.

Cel care mi-a placut cel mai mult si care va ramane preferatul meu mult timp de acum inainte este "Love and Other Drugs". Am iubit povestea, mi-au placut enorm actorii (Anne Hathaway si Jake Gyllenhaal). Tot ce-mi doresc este sa-l vad odata si cu iubitul meu.

Am vazut "Crazy, Stupid, Love", in afara de faptul ca toata lumea vorbea despre el, pentru ca aduna, intr-o comedie romantica de un umor fantastic, pe multi dintre actorii mei preferati: Julianne Moore (pe care, veti vedea, o admir enorm), Ryan Gosling (de care m-am indragostit inca din "The Notenook") si Emma Stone, care mi se pare cea mai dulcica actrita actuala.

Dupa ce am realizat cat de buna a fost in "Crazy, Stupid, Love" Emma Stone, am vazut si "Easy A", care este genul de film care te face sa zambesti. Este amuzant si totusi incredibil de bine realizat.

Urmatorul care mi-a placut este "Friends with Benefits", pe care l-am vazut doar pentru ca a fost indelung laudat. Ma asteptam sa fie ceva superficial, despre sex fara obligatii, dar am fost surprinsa de un film la care am ras mult, dar profund. Mi-a placut enorm faptul ca personajele interpretate de Mila Kunis si Justin Timberlake gasesc in cele din urma dragostea, relatia dintre Dylan si tatal sau (Richard Jenkins, care m-a uimit, avand aceeasi privire, aceleasi gesturi ca in "Dear John" si care mi-a topit inima si de aceasta data).

Pe aceeasi tema este si "No Strings Attached", care, desi ii are ca actori pe Natalie Portman si Ashton Kutcher, pe care ii ador, nu este la fel de bun. Este exact asa superficial, cum ma asteptam sa fie "Friends with Benefits", cu toate ca mi-a placut enorm sfarsitul.

Pentru Jennifer Aniston, am vazut "Horrible Bosses" - care, in pofida temei cam ciudate, a fost foarte amuzant - si "Just Go With It", care a fost mai mult decat o comedie si m-a cucerit.

Pentru Amanda Seyfried, care este actrita mea preferata, intrecandu-le si pe Blake Lively, Kristen Stewart si Ashley Greene, am vazut "Letters to Juliet", pe care trebuia sa-l vad cu iubitul meu, insa n-am mai reusit, si care mi s-a parut pur si simplu minunat, intruchipand exact ceea ce este iubirea. Marturisesc ca am plans la el. Tot pentru ea, dar si pentru ca a fost regizat de cea care a regizat si primul film din seria "Twilight", am vazut "Red Riding Hood", in care am vazut nota pe care Catherine Hardwicke a dat-o si filmului "Twilight", la fel si daruirea unica a Amandei, insa care nu m-a uimit, datorita faptului ca este un film cu varcolaci.

Pentru Leighton Meester, de care m-am indragostit urmarind "Gossip Girl", am vazut "The Roommate", care imi va ramane mereu in inima, cu toate ca e un thriller, si "Monte Carlo", care, desi le are in distributie pe Leighton si pe Katie Cassidy, care de asemenea este in "Gossip Girl" si este o frumusete, este un film pur si simplu orilibil, poate datorita Selenei Gomoez, care ma face sa vomit - fara suparare, fanilor ei.

 Pentru Katherine Heigl, din "Grey's Anatomy", pe care o iubesc, desi initial am fost oarecum invidioasa pe ea, fiind genul de blonda perfecta, am vazut "Killers", care este amuzant, dar nu extraordinar, si "The Ugly Truth", care mi-a placut foarte mult, fiind combinatia perfecta intre amuzament si romantism, spunand in acelasi timp ceva atat despre barbatii cat si despre femeile zilelor noastre.

Pentru Julianne Moore, de care v-am mai spus cat imi place, am vazut "The Kids are All Right", care a primit patru nominalizari la Oscar, un premiu Berlin si un premiu Globul de aur. Este genul de film care atinge coarde sensibile, subiecte tabu, vorbind intr-un anume fel fiecaruia dintre noi. Este dificil, revoltator uneori, insa in definitiv genial, cu actori alesi perfect si replici potrivite. M-a miscat mult, desi mi-as fi dorit un alt sfarsit, poate.

 Am mai vazut "I Don't Know How She Does It", pentru Jessica Parker si Christina Hendricks si pentru ca am citit si cartea, "The Hangover" (ambele parti) si au fost cele mai amuzante filme la care m-am uitat vreodata, "Bad Teacher" pentru Cameron Diaz si mi-a placut enorm, "Sucker Punch", care, desi iese din categoria filmelor pe care le-as vedea in general, mi-a dat intr-o oarecare masura, putere, "Beastly", un film foarte romantic cu Vanessa Hudgens, care mi-a lasat un zambet si "127 Hours", care este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut, desi m-au cam terifiat unele scene, mai ales stiind ca este povestea reala a alpinistului Aaron Ralston.

Care sunt filmele voastre preferate din 2011?

Rezolutii pentru 2012

Bine v-am gasit in noul an! Sper ca ati avut un Revelion frumos si ca dorinta voastra de la miezul noptiii da toate semnele ca se va implini. Daca e sa fiu optimista si sa traiesc momentul prezent, fara sa fug la urmatorul, asa cum am obiceiul, a mea deja s-a implinit.
Revelionul meu a fost linistit, nu cine stie ce - ca in toti ceilalti ani, as putea spune. Nu am -purtat lenjerie rosie, n-am avut bani in buzunar, nu mi-am sarutat iubitul in secundele de trecere intre ani, desi mi-as fi dorit s-o fac, n-am purtat o verigheta ca sa-mi visez viitorul sot. Poate voi ati fost mai superstitiosi decat mine.
Bineinteles ca "rezolutie" nu inseamna aceleasi lucru ca si in engleza, dar folosesc si eu cuvantul asta, ca si toata lumea. Pot sa spun ca am dezbatut cu mine insumi si am luat hotararile acestea?
Am facut astfel de liste in fiecare an, de cand am vazut asa ceva intr-o revista, exceptie facand anul trecut, cand, nu-mi amintesc de ce, nu mi-am propus nimic. Sa fie acesta motivul pentru care 2011 nu a fost anul meu cel mai bun?
Am scris deja majoritatea acestor obiective in ceea ce eu am numit "Caietul de visuri" - un loc in care imi scriu visurile, sub forma exacta in care vreau sa le realizez, le ofer un deadline rezonabil si realizabil si lipsescc alaturi imagini reprezentative pentru visul meu sau pentru imaginea dorintelor mele de la viata in general. Nu am inca niciun vis pe care sa nu-l fi realizat. Poate ca, la un moment dat, va voi arata cateva poze ale paginilor caietului meu de visuri.

1. In primul rand, voi creea o pagina de facebook a blogului, lucru pe care l-am tot amanat de cand am invatat sa fac una. Aceasta cred ca o voi indeplini cel mai curand.
2. Imi voi termina romanul. Cred ca am lucrat suficient la el si ca doi ani ii sunt suficienti pentru a se "naste". Sper ca asta sa fac cat mai curand luna aceasta.
3. Voi face ultimele modificari ale romanului (pentru ca am aflat unele lucruri pe care, atunci cand l-am scris, nu le stiam) si il voi scrie in PC. Cel tarziu in februarie.
4. Imi voi dezvolta blogul, il voi infrumuseta, voi posta mai des. Cred ca l-am abandonat cam prea mult de cand l-am creeat.
5. Voi face mai multa miscare, imi voi respecta programul pe care mi l-am alcatuit referitor la Pilates, nu voi mai spune ca "maine voi face mai mult".
6. Voi deveni femeia care imi doresc sa fiu, insa pe care mi-a fost frica sa mi-o asum si am incetat sa ma mai schimb atat cat as fi vrut. Poate ca, la sfarsitul anului, cand voi trage linie, voi fi mai multumita de mine.
7. Voi citi cartile pe care mi-am propus acum mult timp sa le citesc, dar n-am reusit: "Arta de a iubi" - Erich Fromm; "In cautarea timpului pierdut" - Marcel Proust; "Partea intunecata a cautatorilor de lumina" - Debbie Ford.si "Tata bogat, tata sarac" - Robert T. Kiyosaki, cu care cred ca voi incepe.

Restul raman in "Cietul de visuri", pentru ca nu sunt destinate numai anului 2012. Poate ca vor aparea altele si pe parcurs.
Am ceva mai multa incredere in mine si in anul asta decat de obicei, asa ca am toate sansele sa am un an ceva mai frumos.
Va multumesc ca sunteti alaturi de mine de mine si Purple Dreams de aproape doi ani. Voi ce v-ati propus pentru anul asta, in suflet sau pe hartie?

Kisses,

            Monica